14 definiții pentru creditor (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREDITOR, -OARE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.

CREDITOR, -OARE, creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.

creditor, ~oare [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / Pl: ~oare / E: fr créditeur, it creditore] 1-6 a (Sumă) (cont sau) sold care arată care este creditul (20-22) cuiva. 7-9 smf, a (Persoană sau) (instituție) care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o sumă datorată Si: împrumutător. 10 a Referitor la credite. 11 a (D. sume) Care se înscrie în creditul unui cont. 12-13 sm Titular al unui drept de creanță (1-2). 15 sns (Iuz; csnz) Tip de stofa.

CREDITOR2, -OARE, creditori, -oare, s. m. și f. Persoană sau instituție considerată în raport cu cel de la care are să primească o sumă de bani. De-ai mei creditori e-apărată [casa]. MACEDONSKI, O. I 198. Îți amintești pe nedespărțitul nostru tovarăș de locuință... și festele ce jucam numeroșilor noștri creditori? GHICA, S. 353. Sporește datoria, dobînzile sporesc, Pîn’ce... închis se pomenește, Sărac ca vai de dînsul, lăsindu-și creditorii În deznădăjduite. NEGRUZZI, S. II 201.

CREDITOR, -OARE adj. Referitor la credite; care dă credit. // s.m. și f. Persoană, instituție etc. care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o datorie. [Cf. it. creditore, fr. créditeur].

CREDITOR, -OARE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanță. (< fr. créditeur, lat. creditor)

CREDITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care ține de credite; propriu creditelor. 3) și substantival Care dă credit. /<fr. créditeur

creditor m. cui se datorește o sumă de bani.

*creditór, -oáre s. (lat. créditor, -óris). Care are de luat banĭ de la altu. Adj. Cont creditor, care e deschis unuĭ debitor. V. debitor și datornic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creditor adj. m., s. m., pl. creditori; adj. f., s. f. sg. și pl. creditoare

creditor adj. m., s. m., pl. creditori; adj. f., s. f. sg. și pl. creditoare

creditor adj. m., s. m., pl. creditori; f. sg. și pl. creditoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREDITOR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)

CREDITOR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)

Intrare: creditor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creditor
  • creditorul
  • creditoru‑
plural
  • creditori
  • creditorii
genitiv-dativ singular
  • creditor
  • creditorului
plural
  • creditori
  • creditorilor
vocativ singular
  • creditorule
plural
  • creditorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creditor, creditorisubstantiv masculin
creditoare, creditoaresubstantiv feminin

  • 1. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De-ai mei creditori e-apărată [casa]. MACEDONSKI, O. I 198. DLRLC
    • format_quote Îți amintești pe nedespărțitul nostru tovarăș de locuință... și festele ce jucam numeroșilor noștri creditori? GHICA, S. 353. DLRLC
    • format_quote Sporește datoria, dobînzile sporesc, Pîn’ce... închis se pomenește, Sărac ca vai de dînsul, lăsindu-și creditorii În deznădăjduire. NEGRUZZI, S. II 201. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.