11 definiții pentru creștina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face creștin (II 1), a (se) boteza în religia creștină. – Din creștin.

creștina [At: BIBLIA (1688) / Pzi: ~nez / E: creștin] 1-2 vtr A (se) face creștin Si: (reg) a (se) creștini (1-2). 3-4 vtr (Pfm; în religia creștină; spc) A (se) boteza. 6 vtr A (se) converti la creștinism. 7 vt A face cu forța pe cineva creștin (7). 8 vt A stropi cu agheasmă. 9 vr A se lăsa stropit cu agheasmă.

CREȘTINÁ, creștinez, vb. I. Tranz. A face creștin, a boteza în religia creștină. De micșor m-ai botezat, De mare m-ai cununat, Trei copii mi-ai creștinat. ȘEZ. VIII 170. ◊ Absol. Creștinează Și botează, Dă de fin Cîte-un tretin Și de fină O tretină. ALECSANDRI, P. P. 81. ♦ Refl. A adopta creștinismul, a trece la creștinism. Ștefan, regele Ungariei, s-a creștinat la anul 1000.

A CREȘTINÁ ~éz tranz. A face să se creștineze. /Din creștin

A SE CREȘTINÁ mă ~éz intranz. A deveni creștin; a se boteza în religia creștină. /Din creștin

creștinà v. a boteza, a face creștin.

creștinéz v. tr. (d. creștin). Fac creștin, botez. – Și încr- (Trans.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creștina (a ~) vb., ind. prez. 3 creștinea

creștiná vb., ind. prez. 1 sg. creștinéz, 3 sg. și pl. creștineáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREȘTINÁ vb. (BIS.) a (se) boteza. (Un mahomedan care s-a ~.)

CREȘTINA vb. (BIS.) a (se) boteza. (Un mahomedan care s-a ~.)

Intrare: creștina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • creștina
  • creștinare
  • creștinat
  • creștinatu‑
  • creștinând
  • creștinându‑
singular plural
  • creștinea
  • creștinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • creștinez
(să)
  • creștinez
  • creștinam
  • creștinai
  • creștinasem
a II-a (tu)
  • creștinezi
(să)
  • creștinezi
  • creștinai
  • creștinași
  • creștinaseși
a III-a (el, ea)
  • creștinea
(să)
  • creștineze
  • creștina
  • creștină
  • creștinase
plural I (noi)
  • creștinăm
(să)
  • creștinăm
  • creștinam
  • creștinarăm
  • creștinaserăm
  • creștinasem
a II-a (voi)
  • creștinați
(să)
  • creștinați
  • creștinați
  • creștinarăți
  • creștinaserăți
  • creștinaseți
a III-a (ei, ele)
  • creștinea
(să)
  • creștineze
  • creștinau
  • creștina
  • creștinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creștina, creștinezverb

  • 1. A (se) face creștin, a (se) boteza în religia creștină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: boteza
    • format_quote De micșor m-ai botezat, De mare m-ai cununat, Trei copii mi-ai creștinat. ȘEZ. VIII 170. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Creștinează Și botează, Dă de fin Cîte-un tretin Și de fină O tretină. ALECSANDRI, P. P. 81. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A adopta creștinismul, a trece la creștinism. DLRLC
      • format_quote Ștefan, regele Ungariei, s-a creștinat la anul 1000. DLRLC
etimologie:
  • creștin DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.