10 definiții pentru creștinesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

creștinesc, ~ească a [At: CORESI, EV. 1 / Pl: ~ești / E: creștin + -esc] 1-2 Creștin (1-2). 3 (Îvr) Cumsecade. 4 (Înv) Uman.

CREȘTINÉSC, -EÁSCĂ, creștinești, adj. De creștin (II 1), privitor la creștinism. – Creștin + suf. -esc.

CREȘTINÉSC, -EÁSCĂ, creștinești, adj. De creștin (II 1), privitor la creștinism. – Creștin + suf. -esc.

CREȘTINÉSC, -EÁSCĂ, creștinești, adj. De creștin, privitor la creștinism. Credință creștinească.

CREȘTINÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de creștinism sau de creștini; propriu creștinismului sau creștinilor. /creștin + suf. ~esc

creștinesc a. 1. creștin: legea creștinească; 2. fig. bun, uman, drept; 3. înțeles de toată lumea: limbă creștinească.

creștinésc, -eáscă adj. De creștin: legea, morala creștinească (nu creștină). Fig. Uman, bun: purtare creștinească. Clar, limpede: limbă creștinească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

creștinésc adj. m., f. creștineáscă; pl. m. și f. creștinéști

creștinésc adj. m., f. creștineáscă; pl. m. și f. creștinéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREȘTINÉSC adj. v. omenesc, uman.

creștinesc adj. v. OMENESC. UMAN.

Intrare: creștinesc
creștinesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creștinesc
  • creștinescul
  • creștinescu‑
  • creștinească
  • creștineasca
plural
  • creștinești
  • creștineștii
  • creștinești
  • creștineștile
genitiv-dativ singular
  • creștinesc
  • creștinescului
  • creștinești
  • creștineștii
plural
  • creștinești
  • creștineștilor
  • creștinești
  • creștineștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)