O definiție pentru crănțănit

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crănțănít s. n., pl. crănțăníturi

Intrare: crănțănit
crănțănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crănțănit
  • crănțănitul
  • crănțănitu‑
plural
  • crănțănituri
  • crănțăniturile
genitiv-dativ singular
  • crănțănit
  • crănțănitului
plural
  • crănțănituri
  • crănțăniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)