2 definiții pentru crănțăire


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRĂNȚĂÍ vb. v. ronțăi.

CRĂNȚĂI vb. a crănțăni, a ronțăi. (~ covrigi.)

Intrare: crănțăire
crănțăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crănțăire
  • crănțăirea
plural
  • crănțăiri
  • crănțăirile
genitiv-dativ singular
  • crănțăiri
  • crănțăirii
plural
  • crănțăiri
  • crănțăirilor
vocativ singular
plural