7 definiții pentru covățea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

covățeá sf [At: I. IONESCU, C. 215 / V: ~veț~ / Pl: ~ele / E: covată + -ea] 1- 25 Covățică (1-25).

covățea (covățică) f. 1. albiuță: își fură copilul din covățică CR.; 2. teica morii; 3. pl. două castroane ce se îmbucă și în cari se pun d’ale mâncării pe drum.

covățeá și covățícă f., pl. ele. Dim. d. covată.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COVĂȚEÁ s. v. albioară, albiuță, copăiță, covățică.

covățea s. v. ALBIOARĂ. ALBIUȚĂ. COPĂIȚĂ. COVĂȚICĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

covățeá, covățéle, s.f. (reg.) 1. albiuță, copăiță. 2. cutia (teica) morii. 3. (la pl.) două castroane puse unul peste altul și îmbucate, pentru păstrarea alimentelor.

Intrare: covățea
covățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covățea
  • covățeaua
plural
  • covățele
  • covățelele
genitiv-dativ singular
  • covățele
  • covățelei
plural
  • covățele
  • covățelelor
vocativ singular
plural
covețea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.