10 definiții pentru covălie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COVĂLIE, covălii, s. f. (Reg.) 1. Covăcie (1). 2. Covăcie (2). – Covali + suf. -ie.
COVĂLIE, covălii, s. f. (Reg.) 1. Covăcie (1). 2. Covăcie (2). – Covali + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
covălie sf [At: HERZ.-GHER., M. IV, 243 / V: ~val~ / Pl: ~ii / E: covali + -ie] (Reg) 1-3 Covăcerie (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COVĂLIE covălii, s. f. (Regional) Fierărie, făurărie, covăcie. Ici-colo, în covălii ale litvenilor, gîfîiau foile și se sfădeau ciocanele. SADOVEANU, O. I 507. La covălia din capătul celălalt al ogrăzilor boierești, faurii băteau pe nicovale fierul încovoiat. SADOVEANU, F. J. 427. Zece lemnari și două covălii în care foalele nu mai aveau niciodată astîmpăr și flacăra roșie a focului ardea fără încetare... lucrau de dimineață și pînă seara. ANGHEL, PR. 82.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
covălíe f. (d. covalĭ). Nord-est. Ferărie (atelier).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
covalie sf vz covălie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
covălie (reg.) s. f., art. covălia, g.-d. art. covăliei; (ateliere) pl. covălii, art. covăliile (desp. -li-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
covălie (reg.) s. f., art. covălia, g.-d. art. covăliei; (ateliere) pl. covălii, art. covăliile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
covălie (meserie, atelier) s. f., art. covălia, g.-d. art. covăliei; (ateliere) pl. covălii, art. covăliile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COVĂLIE s. v. fierărie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
covălie s. v. FIERĂRIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
covălie, covăliisubstantiv feminin
-
- Ici-colo, în covălii ale litvenilor, gîfîiau foile și se sfădeau ciocanele. SADOVEANU, O. I 507. DLRLC
- La covălia din capătul celălalt al ogrăzilor boierești, faurii băteau pe nicovale fierul încovoiat. SADOVEANU, F. J. 427. DLRLC
- Zece lemnari și două covălii în care foalele nu mai aveau niciodată astîmpăr și flacăra roșie a focului ardea fără încetare... lucrau de dimineață și pînă seara. ANGHEL, PR. 82. DLRLC
-
etimologie:
- Covali + sufix -ie. DEX '98 DEX '09