5 definiții pentru cotrocire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotroci [At: ȘĂINEANU, D.U. / V: ~oși / Pzi: ~oșesc / E: ns cf mg kotroni „a râni, a scormoni”] (Îrg) 1-2 vi A cotrobăi (3-4). 3 vt A adăposti. 4 vi (Îf -oși) A înveli. 5 vt A îmbrăca. corectat(ă)

cotrocì v. 1. a scotoci; 2. a adăposti. [V. cotroc].

cotrocésc v. tr. (d. cotroc. Cp. cu scotocesc și cotropesc). Vest. Acoper, învălesc. Scotocesc: Cu cine aĭ lăsat casa? – Goală, cu ușile deschise. Barem să nu le spargă de vor s’o cotropească (Vl., VR. 1924, 9, 287). – Și -oșesc scotocesc (Vc.); cotîrcesc, învălesc (Gorj), otînjesc (Arg.).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cotroci (-cesc, -it), vb.1. A căuta, a iscodi. – 2. A acoperi, a înveli. – Var. cotroși, cotîrci. Creație expresivă, cf. cotrobăi. Sensul al doilea și cel de cotroc, s. n. (Trans., pat, culcuș), care pare un der. postverbal (după Scriban, legat de astruca, ipoteză puțin probabilă), se explică poate printr-o contaminare cu mag. katroc, ketres „alcov”; cu atît mai mult cu cît sînt cuvinte care circulă în Trans. și Banat. Cf. cotruță.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cotroci, cotrocesc, vb. IV (reg.) 1. a căuta cu de-amănuntul, a scotoci, a cotrobăi, a scormoni. 2. a adăposti.

Intrare: cotrocire
cotrocire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotrocire
  • cotrocirea
plural
  • cotrociri
  • cotrocirile
genitiv-dativ singular
  • cotrociri
  • cotrocirii
plural
  • cotrociri
  • cotrocirilor
vocativ singular
plural