5 definiții pentru cotorâre


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotorâre sf [At: DA ms / V: ~tărire3, ~rire / Pl: ~ri / E: cotorî] 1 Ridicare și legare de araci a unei plante Si: cotoreală (1), cotorât1 (1), încotoreală (1). 2 Prindere a unei plante cu cârceii de ceva Si: cotoreală (2), cotorăt1 (2), încotoreală. 3 Tăiere a vițelor inutile ale viei Si: cotoreală (3), cotorăt1 (3), încotoreală (3). 4 Săpare a pământului din jurul viei, pentru a tăia rădăcinile date din altoi Si: cotoreală (4), cotorât1 (4), încotoreală (4). 5 Jumulire a unei păsări tăiate Si: cotoreală (5), cotorât1 (5), încotoreală (5). 6 Batere a cuiva cu un cotor (53) Si: cotoreală (6), cotorât1 (6), încotoreală. 7 Căutare minuțioasă Si: cotoreală (7), cotorât1 (7), cotrobăire, încotoreală.

A COTORÎ́ ~ăsc tranz. (butuci de viță de vie) A săpa în jur și a tăia rădăcinile superficiale. /Din cotor

cotorắsc, a -î́ v. tr. (d. cotor). Sap vița la rădăcină, îĭ schimb pămîntu și o curăț de uscăturĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotorăsc


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cotorî, cotorăsc, vb. IV (reg.) 1. a ridica vița de vie și a o lega de araci. 2. a tăia lăstarii de vie inutili. 3. a scormoni pământul în jurul butucului viței de vie; a cuibări. 4. a jumuli o pasăre. 5. a bate pe cineva cu un cotor de mătură. 6. a căuta ceva cu de-amănuntul; a cotrobăi.

Intrare: cotorâre
cotorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotorâre
  • cotorârea
plural
  • cotorâri
  • cotorârile
genitiv-dativ singular
  • cotorâri
  • cotorârii
plural
  • cotorâri
  • cotorârilor
vocativ singular
plural