5 definiții pentru cotcodăcit (part.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTCODĂCI, cotcodăcesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre găini; la pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce au ouat); a cotcorozi. 2. Intranz. și tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost; a trăncăni, a pălăvrăgi. – Din cotcodac.

cătcădăcit2, ~ă a vz cotcodăcit2

cătcădățit2, ~ă a vz cotcodăcit2

câtcădăcit2, ~ă a vz cotcodăcit2

COTCODĂCI, cotcodăcesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre găini) A scoate sunete caracteristice (mai ales după ce a ouat). Ograda e plină de păsări, găini, rațe, gîște; toate cotcodăcesc și măcăiesc, căci a venit gospodina. CAMILAR, TEM. 50. După vrun ceas de ședere, [găina] sare de pe cuibar, cotcodăcind. CREANGĂ, P. 70. Aud cotcodăcind în podul grajdului! ALECSANDRI, T. I 385. Găina care cotcodăcește seara dimineața n-are ouă. ◊ (Rar, despre cocoși) Cocoșul cotcodăcește și cîrîie cînd prind a țîșni, trezite de sulițările răsăritului, rîndunicile de sub streșini. CAMILAR, TEM. 26 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost, a trăncăni, a pălăvrăgi. Milescu... cotcodăcea ca găinile. D. ZAMFIRESCU, R. 112. ◊ Tranz. Ei, nu mai cotcodăci aceleași lucruri, mă plictisești. CONTEMPORANUL, VII 500.

Intrare: cotcodăcit (part.)
cotcodăcit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotcodăcit
  • cotcodăcitul
  • cotcodăcitu‑
  • cotcodăci
  • cotcodăcita
plural
  • cotcodăciți
  • cotcodăciții
  • cotcodăcite
  • cotcodăcitele
genitiv-dativ singular
  • cotcodăcit
  • cotcodăcitului
  • cotcodăcite
  • cotcodăcitei
plural
  • cotcodăciți
  • cotcodăciților
  • cotcodăcite
  • cotcodăcitelor
vocativ singular
plural
cătcădăcit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotcodăci, cotcodăcescverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre găini) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce au ouat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ograda e plină de păsări, găini, rațe, gîște; toate cotcodăcesc și măcăiesc, căci a venit gospodina. CAMILAR, TEM. 50. DLRLC
    • format_quote După vrun ceas de ședere, [găina] sare de pe cuibar, cotcodăcind. CREANGĂ, P. 70. DLRLC
    • format_quote Aud cotcodăcind în podul grajdului! ALECSANDRI, T. I 385. DLRLC
    • format_quote Găina care cotcodăcește seara dimineața n-are ouă. DLRLC
    • format_quote rar (Despre cocoși) Cocoșul cotcodăcește și cîrîie cînd prind a țîșni, trezite de sulițările răsăritului, rîndunicile de sub streșini. CAMILAR, TEM. 26. DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv figurat (Despre oameni) A vorbi fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Milescu... cotcodăcea ca găinile. D. ZAMFIRESCU, R. 112. DLRLC
    • format_quote Ei, nu mai cotcodăci aceleași lucruri, mă plictisești. CONTEMPORANUL, VII 500. DLRLC
etimologie:
  • cotcodac DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.