O definiție pentru cotărit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotărit4, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cotări] (Reg) 1-2 Care a fost măsurat cu cotul2 (41, 46).

Intrare: cotărit (adj.)
cotărit2 (adj.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărit
  • cotăritul
  • cotăritu‑
  • cotări
  • cotărita
plural
  • cotăriți
  • cotăriții
  • cotărite
  • cotăritele
genitiv-dativ singular
  • cotărit
  • cotăritului
  • cotărite
  • cotăritei
plural
  • cotăriți
  • cotăriților
  • cotărite
  • cotăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)