cosmopolit, ~ă [At: KOGĂLNICEANU, ap. DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fr cosmopolite] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) lipsită de sentiment patriotic. 3-4 smf, a (Persoană) care admiră tot ce este străin țării sale. 5 a (Înv) Pestriț, provenit din amestecul mai multor naționalități. 6-13 smf, a (Persoană) care se manifestă în sensul cosmopolitismului (1-4). 14-21 smf, a (Persoană) care susține cosmopolitismul (1-4). 22 a Care aparține mai multor culturi. 23 a Care este comun mai multor țări sau tuturor țărilor Si: universal. 24-27 a Referitor la cosmopolitism (1-4). 28-31 a Care aparține cosmopolitismului (1-4). 32 a (D. plante; rar) Cu o largă răspândire geografică.

COSMOPOLIT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al cosmopolitismului. /<fr. cosmopolite

cosmopolit m. 1. cel ce se consideră cetățeanul universului; 2. cel ce trăește când într’o țară și când într’alta.

*cozmopolít, -ă s. și adj. (vgr. kosmopolites, d. kósmos, lume, și polites, cetățean). Cetățean al lumiĭ întregĭ, ca și cum toate țările ar fi țara ta. Care n’are patrie fixă și se mută de colo colo. Compus din multe națiunĭ: în orașele marĭ e multă populațiune cozmopolită.

cosmopolit adj. m., s. m., pl. cosmopoliți; adj. f., s. f. cosmopolită, pl. cosmopolite

cosmopolit adj. m., s. m., pl. cosmopoliți; adj. f., s. f. cosmopolită, pl. cosmopolite

cosmopolit adj. m., s. m., pl. cosmopoliți; f. sg. cosmopolită, pl. cosmopolite

cosmopolit.