5 definiții pentru cosemnatară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosemnatár, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~ri, ~e / E: co- + semnatar] Persoană care semnează alături de altele un act, o lucrare etc.

COSEMNATÁR, -Ă, cosemnatari, -e, s. m. și f. Persoană care cosemnează. – Co- + semnatar (după fr. cosignataire).

COSEMNATÁR, -Ă, cosemnatari, -e, s. m. și f. Persoană care cosemnează. – Co- + semnatar (după fr. cosignataire).

COSEMNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care a semnat alături de alții. [După fr. cosignataire].

COSEMNATÁR, -Ă s. m. f. cel care consemnează. (după fr. consignataire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosemnatáră s. f., pl. cosemnatáre

Intrare: cosemnatară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosemnata
  • cosemnatara
plural
  • cosemnatare
  • cosemnatarele
genitiv-dativ singular
  • cosemnatare
  • cosemnatarei
plural
  • cosemnatare
  • cosemnatarelor
vocativ singular
  • cosemnata
  • cosemnataro
plural
  • cosemnatarelor

cosemnatar, -ă cosemnatar cosemnatară

  • 1. Persoană care cosemnează.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Co- + semnatar
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98
  • după limba franceză cosignataire
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN