13 definiții pentru corupt (adj.) conrupt corumpt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corupt2, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: conr~, ~ump~ / Pl: ~pți, ~e / E: corupe] 1 (Înv; d. alimente) Alterat2. 2 (Înv) Care și-a pierdut caracterul originar. 3 (Înv) Care și-a pierdut destinația inițială. 4 (Înv; d. cuvinte) Greșit. 5 (Înv; d. cuvinte) Deformat. 6 (D. oameni) Care și-a pierdut integritatea morală Si: depravat, pervertit. 7 Mituit2.

CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – V. corupe.

CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – V. corupe.

CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrînat, depravat, stricat. V. mituit, cumpărat. Junii corupți [titlu]. EMINESCU. 2. (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat. «Bampir» este o formă coruptă a cuvîntului «vampir».

CORÚPT, -Ă adj. (Despre oameni) Stricat, depravat, pervertit. ♦ (Despre cuvinte, fraze etc.) Deformat. [Cf. lat. corruptus].

CORÚPT, -Ă adj. 1. stricat, depravat, pervertit. 2. (despre cuvinte, fraze) deformat. (< lat. corruptus)

corupt a. 1. stricat; 2. fig. depravat, pervers.

*corúpt, -ă adj. Stricat, depravat. Mituit.

conrupt, ~ă a vz corupt

corumpt2, ~ă a vz corupt2

*corúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (lat. con-rúmpere, d. con-, împreună, și rúmpere, a rupe. V. e- și i-rup). Stric, alterez: căldura corupe laptele, miazmele corup aeru. Fig. Depravez: a corupe obiceĭurile. Mituĭesc: a corupe un judecător. V. refl. Mă stric, mă depravez. Evoluez: cuvintele se corup. – Fals conrup.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORÚPT adj. 1. decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (fig.) putred. (Om ~.) 2. deformat, stricat. (Forme lexicale ~.)

CORUPT adj. 1. decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, tesmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Om ~.) 2. deformat, stricat. (Forme lexicale ~.)

Corupt ≠ onest, integru, necorupt

Intrare: corupt (adj.)
corupt (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corupt
  • coruptul
  • coruptu‑
  • coruptă
  • corupta
plural
  • corupți
  • corupții
  • corupte
  • coruptele
genitiv-dativ singular
  • corupt
  • coruptului
  • corupte
  • coruptei
plural
  • corupți
  • corupților
  • corupte
  • coruptelor
vocativ singular
plural
conrupt (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conrupt
  • conruptul
  • conruptu‑
  • conruptă
  • conrupta
plural
  • conrupți
  • conrupții
  • conrupte
  • conruptele
genitiv-dativ singular
  • conrupt
  • conruptului
  • conrupte
  • conruptei
plural
  • conrupți
  • conrupților
  • conrupte
  • conruptelor
vocativ singular
plural
corumpt (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corumpt
  • corumptul
  • corumptu‑
  • corumptă
  • corumpta
plural
  • corumpți
  • corumpții
  • corumpte
  • corumptele
genitiv-dativ singular
  • corumpt
  • corumptului
  • corumpte
  • corumptei
plural
  • corumpți
  • corumpților
  • corumpte
  • corumptelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)