10 definiții pentru cortel (pl. -e)

CORTÉL1, corteluri, s. n. (Reg.) Umbrelă. [Pl. și: cortele] – Cort + suf. -el.

CORTÉL1, corteluri, s. n. (Reg.) Umbrelă. [Pl. și: cortele] – Cort + suf. -el.

cortél1 (umbrelă) (înv.) s. n., pl. cortéluri/cortéle

cortél2 (haină) (reg.) s. n., pl. cortéluri

cortél (umbrelă) s.n., pl. cortéluri / cortéle

CORTÉL s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș, umbrelă.

cortel n. Mold. umbrelă: sub cortelu-i de atlaz AL. [Lit. cort mic].

cortél n., pl. e și urĭ (dim. d. cort). Vest. Dulamă, ipîngea, manta cum purtaŭ grăniceriĭ pe la 1850 orĭ cum poartă azĭ țăraniĭ pe la Olt (albă, lungă, cu găitane). Est. Umbrelă. Trans. Găzduire, ospitalitate: ceru cortel peste noapte (Ret. 4, 52). Olt. Cortelu nopțiĭ, valu nopțiĭ. V. contuș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cortél s. v. ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINȚĂ. SĂLAȘ. UMBRELĂ.

Intrare: cortel (pl. -e)
cortel (pl. -e)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cortel cortelul
plural cortele cortelele
genitiv-dativ singular cortel cortelului
plural cortele cortelelor
vocativ singular
plural