30 de definiții pentru cormană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORMANĂ, cormane, s. f. Parte a plugului confecționată din tablă de oțel, care deplasează lateral, răstoarnă și mărunțește brazdele; răsturnătoare. [Var.: (reg.) corman s. n.] – Din magh. kormány.

CORMANĂ, cormane, s. f. Parte a plugului confecționată din tablă de oțel, care deplasează lateral, răstoarnă și mărunțește brazdele; răsturnătoare. [Var.: (reg.) corman s. n.] – Din magh. kormány.

corma1 sf [At: DAMÉ, T. 37/ V: ~mănă, ~mână, ~man sn, ~mun sn, ~monă, ~mună, ~mură, ~moră, ~mulă, scormu / Pl: ~ne și ~mene / E: mg kormány] (Reg) 1 Răsturnătoare. 2 Scândură cu care se abate apa la moară. 3 Marginea nesecerată a holdei. 4 Catarg. 5 Ascuțișul securii. 6 Conducător. corectat(ă)

corma2 sf [At: DA ms / Pl: ~ne / E: ns cf cormalău, curmei] (Reg) Larvă de cărăbuș.

CORMANĂ, cormane, s. f. Partea plugului care desparte și răstoarnă brazdele; răsturnătoare. Mitrea a pus mîna pe cormană și a umblat aplecat pe brazdă în urma plugului. SADOVEANU, M. C. 10. Brazdele ogorului frăgezit de ploaie lunecau ușoare pe cormana lucitoare, revărsîndu-se de pe ea ca niște valuri negre. SANDU-ALDEA, U. P. 7. – Variantă: (regional) corman (PAMFILE, A. R. 36) s. n.

CORMANĂ ~e f. Parte a plugului care răstoarnă brazda. /<ung. kormány

cormană f. partea plugului care primește brazda tăiată, o întoarce, frânge și răstoarnă, [Bulg. KORMANA, cârmă].

cormánă f., pl. ane și ene și ănĭ (ung. kormány, cîrmă; sîrb. korman, rus. kormilo, cîrmă, kormá, pupă, d. vsl. krŭma, krŭmilo, cîrmă). Munt. Mold. sud. Cúcură, partea din dreapta (lată și curbă) care, unită cu bîrsa, formează unghĭu brăzdaruluĭ la plug și răstoarnă pămîntu: rămase brazda în urma cormeneĭ (ChN. I, 17). – Și córmănă (Mold. sud), pl. ene; córmună (Cov.), pl. e și ĭ, córmură (Rn.), pl. ĭ; cormán (Munt. Mold. sud), n., pl. e, și córman (Trans.), pl. e. V. plaz și raz.

CORMAN s. n. v. cormană.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corma s. f., g.-d. art. cormanei; pl. cormane

corma s. f., g.-d. art. cormanei; pl. cormane

corma s. f., g.-d. art. cormanei; pl. cormane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORMA s. (TEHN.) răsturnătoare.

CORMA s. (TEHN.) răsturnătoare, (reg.) cătușă, cucură, lespede, poliță. (~ la plug.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cormană (cormane), s. f.1. Parte a plugului care răstoarnă și mărunțește brazdele, răsturnătoare. – 2. La moara de apă, stavilă. – 3. (Înv.) Catarg. – 4. Ascuțire prea scurtă, care tocește tăișul. – Var. corman, cormán, cormănă. Origine incertă. Se consideră în general der. de la mag. kormány „cîrmă” (Cihac, II, 493; Cancel 13; DAR; Gáldi, Dict., 88), cuvînt care provine din sl. krŭmilo „cîrmă”, cf. cîrmi, și de asemenea sb. korman, rus. kormilo „cîrmă”; însă semantismul din rom. pare izolat și prezintă dificultăți. Este posibil să se produs o contaminare cu alt cuvînt, compară de ex. gr. ϰορωνόν „extremitate îndoită”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corma2, cormane, s.f. (reg.) larvă de cărăbuș, vierme.

corma1, cormane, s.f. (reg.) 1. scândură sau limbă metalică fixată plugului pentru a răsturna brazda; cucură, poliță, răsturnătoare, cătușă, lespede. 2. scândura care abate apa de pe roatele morii. 3. marginea holdei rămasă nesecerată. 4. catarg.

corman, cormane, (cormană), s.n. – (reg.) 1. Cârmă. 2. Volan. 3. Ghidon de bicicletă. 4. Parte componentă a plugului, care răstoarnă brazda. – Din magh. kormány „cârmă”, scr. korman, sl. krǔma, krǔmilo „cârmă” (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: cormană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corma
  • cormana
plural
  • cormane
  • cormanele
genitiv-dativ singular
  • cormane
  • cormanei
plural
  • cormane
  • cormanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corman
  • cormanul
  • cormanu‑
plural
  • cormane
  • cormanele
genitiv-dativ singular
  • corman
  • cormanului
plural
  • cormane
  • cormanelor
vocativ singular
plural
curman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cormoră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cormună
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cormură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cormun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cormonă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cormoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cormulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cormănă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corma, cormanesubstantiv feminin

  • 1. Parte a plugului confecționată din tablă de oțel, care deplasează lateral, răstoarnă și mărunțește brazdele; răsturnătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mitrea a pus mîna pe cormană și a umblat aplecat pe brazdă în urma plugului. SADOVEANU, M. C. 10. DLRLC
    • format_quote Brazdele ogorului frăgezit de ploaie lunecau ușoare pe cormana lucitoare, revărsîndu-se de pe ea ca niște valuri negre. SANDU-ALDEA, U. P. 7. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.