opțiuni
  • info

17 definiții pentru corijentă / corigentă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORIGENT, -Ă, adj., s. m. și f. v. corijent.

CORIJENT, -Ă, corijenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau la două materii și care urmează să susțină toamna un nou examen la materia sau la materiile respective. [Var.: corigent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.

corigent, ~ă smf, a [At: TEODOREANU, M. II, 24 / V: ~ije~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat corrigens, -tis] 1-2 (Elev) care la sfârșitul semestrului sau al anului școlar nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe materii.

corijent, ~ă smf, a vz corigent

CORIGENT, -Ă, corigenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [Var.: corijent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.

CORIJENT, -Ă adj., s. m. și f. v. corigent.

CORIGENT, -Ă, corigenți, -te, s. m. și f. Elev care n-a obținut notă de trecere la una sau mai multe materii și este chemat să dea un nou examen asupra acestor materii. Corigent la matematică. ▭ Mare leneș băiatul ăsta. Nu-i de mirare că a rămas corigent. SEBASTIAN, T. 20.

CORIGENT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii, la care urmează să dea un nou examen pentru a putea promova. [Var. corijent, -ă adj., s.m.f. / < lat. corrigens].

CORIJENT, -Ă adj., s.m. și f. v. corigent.

CORIGENT, -Ă adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat. corrigens)

CORIGENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Elev care, la încheierea anului școlar, nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe discipline, urmând să fie reexaminat toamna. /<lat. corrigens, ~ntis

*corigént, -ă adj. și s. (lat. córrigens, -éntis). Elev saŭ elevă care trebuĭe să maĭ dea un examin la obĭectele la care a răspuns slab. V. repetent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corigent v. corijent

corijent/corigent adj. m., s. m., pl. corijenți/corigenți; adj. f., s. f. corijentă/corigentă, pl. corijente/corigente

!corijent/corigent adj. m., s. m., pl. corijenți/corigenți; adj. f., s. f. corijentă/corigentă, pl. corijente/corigente

corigent

corigent.

Intrare: corijentă / corigentă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corijentă
  • corijenta
plural
  • corijente
  • corijentele
genitiv-dativ singular
  • corijente
  • corijentei
plural
  • corijente
  • corijentelor
vocativ singular
  • corijentă
  • corijento
plural
  • corijentelor
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corigentă
  • corigenta
plural
  • corigente
  • corigentele
genitiv-dativ singular
  • corigente
  • corigentei
plural
  • corigente
  • corigentelor
vocativ singular
  • corigentă
  • corigento
plural
  • corigentelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corijent, corijenți / corigent, corigențisubstantiv masculin
corijentă, corijente / corigentă, corigentesubstantiv feminin
corijent, corijentă / corigent, corigentăadjectiv

  • 1. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau la două materii și care urmează să susțină toamna un nou examen la materia sau la materiile respective. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Corigent la matematică. DLRLC
    • format_quote Mare leneș băiatul ăsta. Nu-i de mirare că a rămas corigent. SEBASTIAN, T. 20. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.