19 definiții pentru corijent / corigent (s.m.)
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORIJENT, -Ă, corijenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau la două materii și care urmează să susțină toamna un nou examen la materia sau la materiile respective. [Var.: corigent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.
corijent, ~ă smf, a vz corigent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIJENT, -Ă adj., s. m. și f. v. corigent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORIJENT, -Ă adj., s.m. și f. v. corigent.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIGENT, -Ă, adj., s. m. și f. v. corijent.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
corigent, ~ă smf, a [At: TEODOREANU, M. II, 24 / V: ~ije~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat corrigens, -tis] 1-2 (Elev) care la sfârșitul semestrului sau al anului școlar nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe materii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIGENT, -Ă, corigenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [Var.: corijent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORIGENT, -Ă, corigenți, -te, s. m. și f. Elev care n-a obținut notă de trecere la una sau mai multe materii și este chemat să dea un nou examen asupra acestor materii. Corigent la matematică. ▭ Mare leneș băiatul ăsta. Nu-i de mirare că a rămas corigent. SEBASTIAN, T. 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIGENT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii, la care urmează să dea un nou examen pentru a putea promova. [Var. corijent, -ă adj., s.m.f. / < lat. corrigens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIGENT, -Ă adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat. corrigens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CORIGENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Elev care, la încheierea anului școlar, nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe discipline, urmând să fie reexaminat toamna. /<lat. corrigens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corigent a. și m. școlar care trebue să dea un nou examen la unele materii la cari a căzut.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*corigént, -ă adj. și s. (lat. córrigens, -éntis). Elev saŭ elevă care trebuĭe să maĭ dea un examin la obĭectele la care a răspuns slab. V. repetent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corijent/corigent adj. m., s. m., pl. corijenți/corigenți; adj. f., s. f. corijentă/corigentă, pl. corijente/corigente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!corijent/corigent adj. m., s. m., pl. corijenți/corigenți; adj. f., s. f. corijentă/corigentă, pl. corijente/corigente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corigent v. corijent
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corigent v. corijent
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corigent adj. m., s. m., pl. corigenți; f. sg. corigentă, pl. corigente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corigent
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
corigent.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
corijent, corijenți / corigent, corigențisubstantiv masculin corijentă, corijente / corigentă, corigentesubstantiv feminin corijent, corijentă / corigent, corigentăadjectiv
- 1. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau la două materii și care urmează să susțină toamna un nou examen la materia sau la materiile respective. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Corigent la matematică. DLRLC
- Mare leneș băiatul ăsta. Nu-i de mirare că a rămas corigent. SEBASTIAN, T. 20. DLRLC
-
etimologie:
- corrigens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN