12 definiții pentru cori (s.n.; pl.-)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cori1 sn [At: DICȚ. / V: cor / E: rs корь] (Reg) 1 Pojar. 2 (Îs) ~ de vânt Vărsat de vânt.

cori2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~resc / E: nct] (Reg) 1 A aduna fânul în căpițe. 2 A grebla fânul. 3 A usca la soare iarba cosită.

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.

CORI m. pop. Boală de copii contagioasă care se manifestă prin apariția de pete roșii pe piele; rujeolă; pojar. /<rus. kori

COR2 s. n. v. cori.

1) cor n., pl. urĭ (rus. korĭ). Mold. Pojar, iler, un fel de vărsat ușor caracterizat pin niște bubulițe roșiĭ pe pele: ĭ-a murit o fată de cor (Sov. 227). – În nord corĭ, fals scris coriŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cori/cor2 (pojar) (reg.) s. n., art. córiul (co-riul)/córul

cori / cor (boală) s.n., art. córiul / córul


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

córi s. m. – (Mold.) Pojar. Rus. korĭ (DAR).

Intrare: cori (s.n.; pl.-)
cori (s.n.; pl.-) substantiv neutru
substantiv neutru (N63)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cori
  • coriul
  • coriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cori
  • coriului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)