15 definiții pentru cordenci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORDENCI, cordenciuri, s. n. (Pop.) 1. Piesă componentă a războiului de țesut, constând dintr-o scândurică lungă cu crestături pe o margine, care oprește sulurile să dea înapoi; cripalcă, piedică. 2. Limba meliței. – Cf. coardă.

CORDENCI, cordenciuri, s. n. (Pop.) 1. Piesă componentă a războiului de țesut, constând dintr-o scândurică lungă cu crestături pe o margine, care oprește sulurile să dea înapoi; cripalcă, piedică. 2. Limba meliței. – Cf. coardă.

cordenci [At: H III, 19 cf 83 / V: ~ren~ / Pl: ~uri / E: coardă + -enci] (Pop) 1 sn Piesă componentă a războiului de țesut, constând dintr-o scândurică cu crestături pe margine, care oprește sulurile să dea înapoi. 2 sn Limbă a meliței. 3 sn Bârsă a plugului. 4-5 a, av (Fig; d. om) Rău și răzbunător.

CORDENCI, cordenciuri, s. n. (Popular) 1. Piesă componentă a războiului de țesut, constînd dintr-o scîndurică lungă cu crestături pe o margine, care oprește sulurile să dea înapoi; cripalcă, piedică. 2. Limba meliței.

CORDENCI ~uri n. pop. 1) (la războiul de țesut) Bucată alungită de lemn, cu crestături pe una din margini, care împiedică răsucirea sulurilor în sens opus. 2) (la meliță) Piesă (zimțată) cu care se rup tulpinele de cânepă. /coardă + suf. ~enci

cordenciu m. Mold. și Tr. bucată de lemn a meliței cu care se rup. firele de cânepă. [V. coardă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cordenci (reg.) s. n., art. cordenciul; pl. cordenciuri

cordenci (pop.) s. n., art. cordenciul; pl. cordenciuri

cordenci s. n., art. cordenciul; pl. cordenciuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORDENCI s. v. bârsă, cuțit, limbă.

CORDENCI s. (TEHN.) cățel, (reg.) cripalcă, piedică, proptar, răzuș, scară, scaun, tocălie. (~ la războiul de țesut.)

CORDENCI s. (TEHN.) cățel, (reg.) cripalcă, piedică, proptar, răzuș, scară, scaun, tocălie. (~ la războiul de țesut.)

cordenci s. v. BÎRSĂ. CUȚIT. LIMBĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cordenci, cordence, (șcordenci, codrenci), s.n. – (pop.) 1. Partea mobilă de la meliță (ALR, 1956: 258). 2. Speteaza (de la războiul de țesut) pe care se înfășoară firele cu care se execută ornamente (Stoica, Pop, 1984: 51). – Cf. coardă (Șăineanu, DEX) + suf. -enci (MDA).

cordenci, -e, (șcord’enci, codrenci), s.n. – 1. Partea mobilă de la meliță (ALR 1956: 258). 2. Speteaza (de la războiul de țesut) pe care se înfășoară firele cu care se execută ornamente (Stoica, Pop 1984: 51). – Din coardă (< lat. chorda) + -enci.

Intrare: cordenci
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cordenci
  • cordenciul
  • cordenciu‑
plural
  • cordenciuri
  • cordenciurile
genitiv-dativ singular
  • cordenci
  • cordenciului
plural
  • cordenciuri
  • cordenciurilor
vocativ singular
plural
corenci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cordenci, cordenciurisubstantiv neutru

popular
  • 1. Piesă componentă a războiului de țesut, constând dintr-o scândurică lungă cu crestături pe o margine, care oprește sulurile să dea înapoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Limba meliței. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • cf. coardă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.