15 definiții pentru cord (subst. - inimă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cord1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat cor, coris, cf cordial] (Atm) Inimă.

cord2 sn [At: (a. 1638) IORGA, D. B. 66 / Pl: ~uri / E: mg kard] Spadă.

cord3 sn [At: LTR / E: fr corde] 1 Țesătură specială, formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente. 2 Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor.

cord4 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare.

CORD1, corduri, s. n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis.

CORD1, corduri, s. n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis.

CORD s. n. (Med.) Inimă. Atac de cord.

CORD1 s.n. Inimă. [< lat. cor].

CORD1 s. n. (anat.) inimă. (< lat. cor, -dis)

CORD1 ~uri n. Organ central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care asigură circulația sângelui în organism; inimă. Atac de ~. /<lat. cor, ~dis

CORD3 ~uri n. Cuțit special folosit în pielărie pentru operațiile de depilare. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cord1 (inimă, cuțit) s. n., pl. córduri

cord (anat., tehn.) s. n., pl. córduri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cord (córduri), s. n. – Inimă. Lat. cor,-dis (sec. XIX). Termen medical. – Der. cordial, adj., din fr.; cordialitate, s. f.

Intrare: cord (subst. - inimă)
cord1 (subst. - inimă) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cord
  • cordul
  • cordu‑
plural
  • corduri
  • cordurile
genitiv-dativ singular
  • cord
  • cordului
plural
  • corduri
  • cordurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)