8 definiții pentru coptorâre

coptorấre sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: coptori] 1 Săpare. 2 Roadere.

COPTORÎ́, coptorăsc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A săpa, a roade; a coptoroși. – Din coptă (= copcă2).

COPTORÎ́, coptorăsc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A săpa, a roade; a coptoroși. – Din coptă (= copcă2).

coptorî́ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coptorắsc, imperf. 3 sg. coptorá, perf. s. 3 sg. coptorî́, 3 pl. coptorấră; conj. prez. 3 să coptoráscă; ger. coptorấnd; part. coptorất

coptorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coptorăsc, imperf. 3 sg. coptorá; conj. prez. 3 sg. și pl. coptoráscă

COPTORÎ vb. v. eroda, roade, săpa.

coptorắsc (mă), a -î́ v. refl. (d. coptor, cuptor, adică „găunos, coșcovit”). Se zice despre un răŭ care se întinde: crăpătura se coptorăște. Fig. Mă coșcovesc de boală: un pĭept coptorît. V. intr. Staŭ ascuns (vorbind de rele); unde coptorăște rău. – Și coptoroșit: om coptoroșit. V. cavernos.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coptorî vb. v. ERODA. ROADE. SĂPA.

Intrare: coptorâre
coptorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coptorâre coptorârea
plural coptorâri coptorârile
genitiv-dativ singular coptorâri coptorârii
plural coptorâri coptorârilor
vocativ singular
plural

coptorî coptorâre

etimologie: