11 definiții pentru copilăresc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPILĂRESC, -EASCĂ, copilărești, adj. 1. Al copilului1, specific sau propriu copilului1; privitor la copil1. 2. Fig. (Despre manifestări ale omului) Lipsit de maturitate, nechibzuit, naiv. – Copil1 + suf. -ăresc.

COPILĂRESC, -EASCĂ, copilărești, adj. 1. Al copilului1, specific sau propriu copilului1; privitor la copil1. 2. Fig. (Despre manifestări ale omului) Lipsit de maturitate, nechibzuit, naiv. – Copil1 + suf. -ăresc.

copilăresc, ~ească [At: COSTINESCU / Pl: ~ești / E: copil1 + -ăresc] 1 a Care aparține copilului1 (1). 2 a Specific copilului1 (1) Si: copilăros (3). 3 a Privitor la copil1 (1). 4 a Care provine de la copil1 (1). 5 (Fig; d. manifestări ale omului) Lipsit de maturitate Si: naiv, nechibzuit. 6 sfa Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.

COPILĂRESC, -EASCĂ, copilărești, adj. 1. De copil, specific sau propriu copilului. Vîntul stătuse deplin. Soarele avea în el ceva copilăresc și vesel. SADOVEANU, 130. Gheorghe se pornea pe vorbă, își lăuda prietenul și se aprindea de o veselie copilărească și drăgălașă. VLAHUȚĂ, O. A. I 109. Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. EMINESCU, N. 35.2. Fig. Nechibzuit, naiv. Răspuns copilăresc. Purtare copilărească.

COPILĂRESC ~ească (~éști) 1) Care ține de copii; propriu copiilor; pueril; infantil. 2) fig. Care manifestă lipsă de seriozitate; neserios; copilăros; naiv; pueril; infantil. Purtare ~ească. Minte ~ească. /copil + suf. ~ăresc

copilăresc a. de firea copiilor, ce ține de copilărie: joc copilăresc.

1) copilărésc, -eáscă adj. (d. copil). De copil, infantil: jocurĭ copilăreștĭ. Fig. Naiv, pueril: încercărĭ copilăreștĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copilăresc adj. m., f. copilărească; pl. m. și f. copilărești

copilăresc adj. m., f. copilărească; pl. m. și f. copilărești

copilăresc adj. m., f. copilărească; pl. m. și f. copilărești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPILĂRESC adj. 1. infantil, (livr.) pueril, (înv.) pruncesc. (Jocuri ~ești.) 2. infantil, naiv, pueril. (Ce sunt gesturile astea ~ești?)

COPILĂRESC adj. 1. infantil, (livr.) pueril, (înv.) pruncesc. (Jocuri ~.) 2. infantil, naiv, pueril. (Ce sînt gesturile astea ~?)

Intrare: copilăresc
copilăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copilăresc
  • copilărescul
  • copilărescu‑
  • copilărească
  • copilăreasca
plural
  • copilărești
  • copilăreștii
  • copilărești
  • copilăreștile
genitiv-dativ singular
  • copilăresc
  • copilărescului
  • copilărești
  • copilăreștii
plural
  • copilărești
  • copilăreștilor
  • copilărești
  • copilăreștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copilăresc, copilăreascăadjectiv

  • 1. Al copilului, specific sau propriu copilului; privitor la copil. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Vîntul stătuse deplin. Soarele avea în el ceva copilăresc și vesel. SADOVEANU, 130. DLRLC
    • format_quote Gheorghe se pornea pe vorbă, își lăuda prietenul și se aprindea de o veselie copilărească și drăgălașă. VLAHUȚĂ, O. A. I 109. DLRLC
    • format_quote Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băiețanului. EMINESCU, N. 35. DLRLC
  • 2. figurat (Despre manifestări ale omului) Lipsit de maturitate. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Răspuns copilăresc. Purtare copilărească. DLRLC NODEX
etimologie:
  • copil + sufix -ăresc. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.