11 definiții pentru convalescent (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire. – Din fr. convalescent, lat. convalescens, -ntis.

CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire. – Din fr. convalescent, lat. convalescens, -ntis.

convalescént, ~ă smf, a [At: TEODOREANU, M. II, 38 / Pl: ~nți, ~e / E: fr convalescent, lat convalescens] 1-2 (Persoană) care se află în convalescență.

CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, s. m. și f. Persoană în convalescență, pe cale de însănătoșire, în perioada de însănătoșire. Întregul peisaj, Ca un convalescent lungit pe spate, Zîmbește către soare mulțumit. CAMIL PETRESCU, V. 109. Nu se mai uită îndărăt convalescenții, la sanatoriul alb de care nu mai au nevoie. C. PETRESCU, C. V. 370. Flori cu fețele palide, ca niște convalescente. îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114.

CONVALESCÉNT, -Ă s.m. și f. Bolnav în convalescență, pe cale de a se însănătoși. [< fr. convalescent, cf. lat. convalescens].

CONVALESCÉNT, -Ă s. m. f. bolnav în convalescență. (< fr. convalescent, lat. convalescens)

CONVALESCÉNT ~tă, (~ți, ~te) și substantival Care ține de convalescență; pe cale de însănătoșire. /<fr. convalescent, lat. convalescens, ~ntis

*convalescént, -ă adj. și s. (lat. convaléscens, -éntis, d. valéscere, a prinde putere. V. valid, valoare).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convalescént adj. m., s. m., pl. convalescénți; adj. f., s. f. convalescéntă, pl. convalescénte

convalescént adj. m., s. m., pl. convalescénți; f. sg. convalescéntă, pl. convalescénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVALESCÉNT s., adj. (MED.) (Mold.) pribolit, (înv.) reconvalescent. (O persoană ~.)

CONVALESCENT s., adj. (MED.) (Mold.) pribolit, (înv.) reconvalescent. (O persoană ~.)

Intrare: convalescent (s.m.)
convalescent2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convalescent
  • convalescentul
  • convalescentu‑
plural
  • convalescenți
  • convalescenții
genitiv-dativ singular
  • convalescent
  • convalescentului
plural
  • convalescenți
  • convalescenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

convalescent, -ă convalescentă

  • 1. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pribolit reconvalescent 3 exemple
    exemple
    • Întregul peisaj, Ca un convalescent lungit pe spate, Zîmbește către soare mulțumit. CAMIL PETRESCU, V. 109.
      surse: DLRLC
    • Nu se mai uită îndărăt convalescenții, la sanatoriul alb de care nu mai au nevoie. C. PETRESCU, C. V. 370.
      surse: DLRLC
    • Flori cu fețele palide, ca niște convalescente îndărătul unor geamuri de spital, privesc cu jind la lumea liberă de afară. ANGHEL, PR. 114.
      surse: DLRLC

etimologie: