6 definiții pentru contuar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contuár sn vz contor

CONTUÁR s.n. v. contoar (1) [în DN].

contuar n. biuroul unui bancher (=fr. comptoir).

*contuár n., pl. e (fr. comptoir, d. compter, a socoti). Masa, biurou, localu unde se primesc baniĭ într’o prăvălie mare, într’o bancă ș. a. Agență generală de comerciu a uneĭ țărĭ în altă țară: contuaru Indiilor. Stabiliment de credit public, bancă: contuar de scont. – Pop. cantór, pl. oáre (rus. kontóra, pron. kantóra, d. fr. comptoir).

contoár sn [At: DN3 / V: comptuár, ~tuár / Pl: ~e / E: fr comptoir] 1 Birou de comerț. 2 Birou al unui bancher. 3 Agenție comercială pe teritoriul unui stat străin. 4 Birou la care se fac plățile în bănci sau în casele de comerț. corectată

CONTOÁR, contoare, s. n. 1. Birou de comerț (în special al unui bancher). 2. Birou, masă pentru numărat banii, pentru etalat mărfuri (mici) etc. 3. Agenție comercială într-un stat străin. [Var.: comptoár s. n.] – Din fr. comptoir.[1]

  1. După DN, și: contuar, comptuar. LauraGellner
Intrare: contuar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contuar
  • contuarul
  • contuaru‑
plural
  • contuare
  • contuarele
genitiv-dativ singular
  • contuar
  • contuarului
plural
  • contuare
  • contuarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)