12 definiții pentru contrafort (pl. -ți)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRAFORT, (1) contraforți, s. m., (2) contraforturi, s. n. 1. S. m. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. 2. S. n. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. – Din fr. contrefort.

contrafort sn [At: IORGA, C. I. II, 14 / Pl: ~uri și (nob; sm) ~rți / E: fr contrefort] 1 Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. 2 Picior al unui turn de extracție înclinat spre exterior.

CONTRAFORT, contraforturi, s. n. 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. – Din fr. contrefort.

CONTRAFORT, contraforturi, s. n. 1. Întăritură masivă, în formă de pilastru, a unui zid, formînd corp cu acesta și servind la mărirea rezistenței lui împotriva presiunilor acoperișului sau ale altor părți din construcție. Dintre pereții aceia groși cît niște contraforturi, umezeala și frigul nu ieșeau nici în toiul verii. CAMILAR, N. I 115. Casa era într-o grădină imensă, mărginită de trei străzi, de care era ferită printr-un gard de cărămidă solid ca un contrafort. CAMIL PETRESCU, N. 103. 2. (Ind. petroliferă) Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție.

CONTRAFORT s.n. 1. Stîlp masiv de zidărie care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / cf. fr. contrefort, it. contrafforte].

CONTRAFORT s. n. 1. masiv de zidărie sau beton care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. (< fr. contrefort)

CONTRAFORT ~uri n. Întăritură din piatră sau beton alăturată unui zid înalt pentru a-l consolida. /<fr. contrefort

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contrafort1 (element de construcție) s. m., pl. contraforți

!contrafort1 (element de arhitectură) s. m., pl. contraforți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTRAFORT s. (ARHIT.) (pop.) pinten. (~ la zidul unei cetăți.)

CONTRAFORT s. (ARHIT.) (pop.) pinten. (~ la zidul unei cetăți.)

Intrare: contrafort (pl. -ți)
contrafort1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrafort
  • contrafortul
  • contrafortu‑
plural
  • contraforți
  • contraforții
genitiv-dativ singular
  • contrafort
  • contrafortului
plural
  • contraforți
  • contraforților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contrafort, contraforțisubstantiv masculin

  • 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pinten
    • format_quote Dintre pereții aceia groși cît niște contraforturi, umezeala și frigul nu ieșeau nici în toiul verii. CAMILAR, N. I 115. DLRLC
    • format_quote Casa era într-o grădină imensă, mărginită de trei străzi, de care era ferită printr-un gard de cărămidă solid ca un contrafort. CAMIL PETRESCU, N. 103. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.