6 definiții pentru contestatară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTESTATAR, -Ă, contestatari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, care are o atitudine de împotrivire și refuz – Din fr. contestataire.
contestatar, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr contestataire] 1-2 (Persoană) care contestă Si: contestator (1-2). 3-4 (Persoană) care face obiecții sau protestează față de un sistem social-politic, o situație etc. Si: contestator (3-4)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTESTATAR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care exprimă o contestație. (< fr. contestataire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contestatar adj. m., s. m., pl. contestatari; adj. f., s. f. contestatară, pl. contestatare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*contestatar adj. m., s. m., pl. contestatari; adj. f., s. f. contestatară, pl. contestatare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONTESTATAR adj., s. v. protestatar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
contestatar, contestatarăadjectiv contestatară, contestataresubstantiv feminin contestatar, contestatarisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, care are o atitudine de împotrivire și refuz. DEX '09 MDA2 DNsinonime: protestatar
etimologie:
- contestataire MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00