10 definiții pentru constructoare

constructór, ~oáre smf, a [At: GHICA, S. 454 / Pl: ~i, ~oáre / E: fr constructeur, lat constructor] 1-2 (Persoană) care participă la proiectarea sau executarea unei lucrări de construcție.

CONSTRÚCTOR, -OÁRE, constructori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană cu pregătirea tehnică necesară care participă la proiectarea sau la executarea unei lucrări de construcție. – Din fr. constructeur, lat. constructor.

CONSTRÚCTOR, -OÁRE, constructori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană cu pregătirea tehnică necesară care participă la proiectarea sau la executarea unei lucrări de construcție. – Din fr. constructeur, lat. constructor.

constructór s. m., pl. constructóri

constructór adj. m., pl. constructóri; f. sg. și pl. constructoáre

CONSTRÚCTOR, -OÁRE s.m. și f. (adesea adj.) Cel care construiește, participant la o construcție. [Cf. fr. constructeur, lat. constructor].

CONSTRÚCTOR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care construiește. (< fr. constructeur, lat. constructor)

CONSTRÚCTOR ~oáre (~ori, ~oáre) m. și f. Persoană angajată în lucrări de construcție. /<fr. constructeur, lat. constructor

constructor m. cel ce construiește, care cunoaște arta de a construi.

*constructór, -oáre adj. Care construĭește, maĭ ales edificiĭ: castoriĭ îs animale constructoare. S. m. Clăditor (ziditor) de case, acela care (în schimbu uneĭ plățĭ) îngrijește să ți se facă o casă.

Intrare: constructoare
constructoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constructoare constructoarea
plural constructoare constructoarele
genitiv-dativ singular constructoare constructoarei
plural constructoare constructoarelor
vocativ singular
plural