10 definiții pentru constrângere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSTRẤNGERE, constrângeri, s. f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei; silire, obligare, forțare, somare. ♦ Asprime, rigoare. – V. constrânge.

CONSTRẤNGERE, constrângeri, s. f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei; silire, obligare, forțare, somare. ♦ Asprime, rigoare. – V. constrânge.

constrângere sf [At: IORGA, L. I, 414 / Pl: ~ri / E: constrânge] 1 Silire. 2 Asuprire.

CONSTRÂNGERE s.f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei, forțare. [< constrânge].

constrângere f. fapta de a constrânge și starea persoanei constrânse.

CONSTRÎ́NGERE, constrîngeri, s. f. Acțiunea de a constrînge; silire, obligare, forțare. ♦ Asprime, rigoare. Nu mai simțeam constrîngerile internatului. GALACTION, O. I 16.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

constrângere s. f., g.-d. art. constrângerii; pl. constrângeri

constrângere s. f. → strângere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSTRÂNGERE s. 1. forțare, obligare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) 2. v. forță. 3. v. coerciție. 4. v. severitate.

CONSTRÎNGERE s. 1. forțare, obligare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) 2. forță, silă, silnicie, violență, (livr.) servitute, (Ban.) sălăbărie, (înv.) nevoie, potrivnicie, silință, silnicire, strînsoare, (fig.) presiune. (Bunuri obținute prin ~.) 3. (JUR.) coerciție. 4. asprime, intransigență, rigoare, rigurozitate, severitate, strășnicie, strictețe, (înv.) strășnicire, (fig.) duritate. (~ile regimului de internat.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONSTRÎNGERE. Subst. Constrîngere, coerciție (livr.), forțare, presiune (fig.), silă, silire, nevoie (înv.), obligare; violență, violentare (livr.), silnicie. Sancțiune, sancționare, condamnare, pedeapsă, pedepsire, osîndă (pop.), osîndire (pop.), corecție, nacazanie (înv.). Blocadă; blocadă militară; blocadă economică; embargo; carantină. Admonestare, admonestație (rar), apostrofare, răsteală (pop.), mustrare, dojenire, dojană, blamare, blam, reprehensiune. Șantaj, șantajare, amenințare. Oprimare, jug (fig.), împilare, opresiune, persecutare, persecuție, prigonire, prigoană. Tiranie, dictatură, autocrație, despotism. Represalii, represiune; maltratare, schingiuire, supliciu, tortură, caznă, bătaie. Închisoare, pușcărie, penitenciar, temniță. Exil, exilare, surghiun. Adj. Forțat, silnic, silit, silnicit (rar), obligat; legat de mîini și de picioare, ținut în frîu. Sancționat, pedepsit, osîndit (pop.). Împilat, oprimat, prigonit, persecutat. Constrîngător, coercitiv (livr.), pedepsitor (rar), osînditor (rar); obligatoriu, forțat, legiuit (înv. și pop.), presant. Tiranic, tiran, tiranicesc (înv.), despotic, dictatorial, autocratic, arbitrar, samavolnic, opresiv, împilator. Vb. A constrînge, a forța, a sili, a obliga, a impune, a dicta, a presa (fig.), a silnici (rar), a violenta (livr.), a face pe cineva să mănînce și mere pădurețe, a-i vîrî cuiva ceva pe gît. A impune restricții, a lega pe cineva de mîini și de picioare; a ține în frîu, a ține din scurt, a strînge chingile, a strînge (pe cineva) în chingi (în chingă), a-i forța (cuiva) mîna, a strînge șurubul, a pune șaua (pe cineva), a strînge (pe cineva) cu ușa, a duce (pe cineva) cu belciugul (de nas), a-i pune (a-i atîrna) cuiva belciugul în nas, a-i pune (cuiva) sula în coastă. A șantaja; a soma; a amenința, a apuca (a ține) de gît (pe cineva), a lua (pe cineva) de guler, a-l pune (pe cineva) la punct, a pune (pe cineva) cu botul pe labe, a-i veni (cuiva) de hac. A teroriza, a tiraniza, a asupri, a oprima, a prigoni, a împila, a persecuta. A admonesta, a mustra, a dojeni, a apostrofa, a certa, a se răsti la cineva. A sancționa, a pedepsi, a condamna. A întemnița, a închide, a băga la închisoare, a încarcera. A exila, a trimite în exil, a surghiuni. A chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. Adv. Din constrîngere, cu forța, forțamente, cu sila, cu de-a sila, cu parul, cu topuzul, cu arcanul, cu toroipanul, cu otuzbirul; vrei nu vrei, vrînd-nevrînd, împotriva voinței (proprii), pe vrute pe nevrute, de silă de milă, de nevoie, de voie de nevoie, musai (pop.), neavînd încotro, prin forța împrejurărilor; de poruncă, de silă. V. asuprire, bătaie, închisoare, mustrare, pedeapsă.

Intrare: constrângere
constrângere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constrângere
  • constrângerea
plural
  • constrângeri
  • constrângerile
genitiv-dativ singular
  • constrângeri
  • constrângerii
plural
  • constrângeri
  • constrângerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

constrângere, constrângerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Asprime, rigoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu mai simțeam constrîngerile internatului. GALACTION, O. I 16. DLRLC
etimologie:
  • vezi constrânge DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.