6 definiții pentru constatat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constatat, ~ă a [At: BUL. COM. IST. V, 151/ Pl: ~ați, ~e / E: constata] 1 Stabilit. 2 (Înv) Adevărat.

CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. – Din fr. constater.

CONSTATÁ vb. I. tr. A stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru. [P.i. constát. / < fr. constater, cf. it. constatare, lat. constat – este sigur].

A CONSTATÁ constát tranz. (adevărul, realitatea) A identifica prin experiență directă ca fiind real sau adevărat; a stabili. /<fr. constater


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constatá vb., ind. prez. 1 sg. constát, 3 sg. și pl. constátă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSTATÁ vb. 1. a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 2. a stabili. (Ce a ~ ancheta?)

Intrare: constatat
constatat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constatat
  • constatatul
  • constatatu‑
  • constata
  • constatata
plural
  • constatați
  • constatații
  • constatate
  • constatatele
genitiv-dativ singular
  • constatat
  • constatatului
  • constatate
  • constatatei
plural
  • constatați
  • constataților
  • constatate
  • constatatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)