opțiuni
  • info

14 definiții pentru consonantă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSONANTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană. – Din lat. consonans, -ntis.

CONSONANTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană. – Din lat. consonans, -ntis.

consonantă sf [At: MAIORESCU, CR. II, 6 / V: (Trs, înv) ~nt / Pl: ~te / E: lat consonans, -tis] (Rar) Consoană (1).

CONSONANTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană.

CONSONANTĂ s.f. (Rar) Consoană. [< lat. consonans, cf. germ. Konsonant, it. consonante].

CONSONANTĂ s. f. consoană. (< germ. Konsonant)

consonantă f. V. consoană.

consonant1 sn vz consonantă

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consonantă (înv.) s. f., g.-d. art. consonantei; pl. consonante

consonantă (înv.) s. f., g.-d. art. consonantei; pl. consonante

consonantă s. f. → sonantă

consonantă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSONANTĂ s. v. consoană.

CONSONANTĂ s. (FON.) consoană, (înv.) neglasnică, soglasnică. (Vocale și ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

consonantă, consonante s. f. Semn în muzica bisericească psaltică, pus pe lângă o notă spre a-i determina un mod particular de intonare. – Din lat. consonans, -ntis, fr. consonant.

Intrare: consonantă
consonantă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consonantă
  • consonanta
plural
  • consonante
  • consonantele
genitiv-dativ singular
  • consonante
  • consonantei
plural
  • consonante
  • consonantelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consonantă, consonantesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.