8 definiții pentru consolat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consolat, ~ă a [At: RETEGANUL, P. IV, 63/ Pl: ~ați, ~e / E: consola] 1 Mângâiat. 2 Împăcat.

consola [At: GHICA, S. 159 / Pzi: ~lez / E: fr consoler, lat consolare] 1-2 vtr A(-și) alina necazul, suferința, durerea etc. Si: a mângâia. 3 vr A se împăca cu ceva.

CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.

CONSOLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul etc. [< fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari].

A CONSOLÁ ~éz tranz. A face să se consoleze. /<fr. consoler, lat. consolari

A SE CONSOLÁ mă ~éz intranz. A-și alina o durere sufletească; a se mângâia sufletește. /<fr. se consoler, lat. consolari


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consolá vb., ind. prez. 1 sg. consoléz, 3 sg. și pl. consoleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSOLÁ vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mângâia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

Intrare: consolat
consolat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consolat
  • consolatul
  • consolatu‑
  • consola
  • consolata
plural
  • consolați
  • consolații
  • consolate
  • consolatele
genitiv-dativ singular
  • consolat
  • consolatului
  • consolate
  • consolatei
plural
  • consolați
  • consolaților
  • consolate
  • consolatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)