9 definiții pentru consimțit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consimțít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: consimți] 1-2 Consimțire (1-2).

consimțít2, ~ă a [At: (a. 1965) URICARIUL X, 368/ Pl: ~iți, ~e / E: consimți] 1 Încuviințat. 2 Autorizat.

CONSIMȚÍ, consímt, vb. IV. Tranz. și intranz. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după fr. consentir).

CONSIMȚÍ vb. IV. tr., intr. A-și da consimțământul; a încuviința, a aproba; a se învoi. [P.i. consímt și simț, conj. -simtă. / < con- + simți, după fr. consentir].

A CONSIMȚÍ consímt 1. tranz. (păreri, propuneri etc.) A susține exprimându-și consimțământul; a încuviința; a aproba. 2. intranz. A-și da consimțământul; a fi de acord. /con- + a simți


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSIMȚÍ vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soția mea?)

LIBER-CONSIMȚIT adj., adv. deliberat, intenționat, voit, (rar) precugetat. (O acțiune ~; a procedat ~ astfel.)

A consimți ≠ a dezaproba, a reproba, a respinge

Intrare: consimțit
consimțit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consimțit
  • consimțitul
  • consimțitu‑
  • consimți
  • consimțita
plural
  • consimțiți
  • consimțiții
  • consimțite
  • consimțitele
genitiv-dativ singular
  • consimțit
  • consimțitului
  • consimțite
  • consimțitei
plural
  • consimțiți
  • consimțiților
  • consimțite
  • consimțitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)