16 definiții pentru conjurație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. Conspirație, complot. [Var.: conjurațiúne s. f.] – Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.

CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. Conspirație, complot. [Var.: conjurațiúne s. f.] – Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.

conjurație sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr conjurotion, lat conjuratio, -onis] Conspirație.

CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. (Rar) Conspirație, complot. – Pronunțat: -ți-e.

CONJURÁȚIE s.f. (Rar) Conspirație, complot. [Gen. -iei, var. conjurațiune s.f. / cf. lat. coniuratio, fr. conjuration].

CONJURÁȚIE s. f. complot. (< fr. conjuration, lat. coniuratio)

CONJURÁȚIE ~i f. rar Proiect, realizat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; complot; conspirație. [Art. conjurația; G.-D. conjurației; Sil. -ți-e] /<fr. conjuration, lat. conjuratio, ~onis

CONJURAȚIÚNE s. f. v. conjurație.

CONJURAȚIÚNE s. f. v. conjurație.

conjurațiune sf vz conjurație

CONJURAȚIÚNE s.f. v. conjurație.

conjurați(un)e f. 1. conspirațiune în contra Statului, complot în contra unui principe; 2. exorcism.

*conjurațiúne f. (lat. conjuratio, -ónis). Conspirațiune, complot. Farmece, lucrurĭ magice. Rugăcĭune insistentă și umilă. – Și -áție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conjurație (-ți-e) s. f., art. conjurația (-ți-a), g.-d. art. conjurației; pl. conjurații, art. conjurațiile (-ți-i-)

conjuráție s. f. (sil. -ți-e), art. conjuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conjuráției; pl. conjuráții, art. conjuráțiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONJURAȚIE s. complot, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (~ a fost descoperită.)

Intrare: conjurație
conjurație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjurație
  • conjurația
plural
  • conjurații
  • conjurațiile
genitiv-dativ singular
  • conjurații
  • conjurației
plural
  • conjurații
  • conjurațiilor
vocativ singular
plural
conjurațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjurațiune
  • conjurațiunea
plural
  • conjurațiuni
  • conjurațiunile
genitiv-dativ singular
  • conjurațiuni
  • conjurațiunii
plural
  • conjurațiuni
  • conjurațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conjurație, conjurațiisubstantiv feminin

  • 1. Proiect, realizat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.