4 definiții pentru conjuncturist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conjuncturíst, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr conjoncturiste] (Rar) 1-2 De conjunctură (1-2).

CONJUNCTURÍST, -Ă, conjuncturiști, -ste, adj. (Rar) De conjunctură. – Din fr. conjuncturiste.

CONJUNCTURÍST, -Ă, conjuncturiști, -ste, adj. (Rar) De conjunctură. – Din fr. conjuncturiste.

conjuncturíst, -ă adj. (Persoană) care se folosește de împrejurări, de obicei pentru satisfacerea intereselor proprii ◊ „«Caloianul» e romanul unui om mereu disponibil, unui scriitor conjuncturist, unui spirit egoist și laș, subiect pretext pentru a prezenta o epocă și o profesiune din interiorul ei.” Săpt. 18 VII 75 p. 3 (din conjunctură + -ist; cf. fr. conjoncturiste; PR 1960; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjuncturíst s. m., adj. m. conjuncturíști; f. sg. conjuncturístă, pl. conjuncturíste

Intrare: conjuncturist
conjuncturist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjuncturist
  • conjuncturistul
  • conjuncturistu‑
  • conjuncturistă
  • conjuncturista
plural
  • conjuncturiști
  • conjuncturiștii
  • conjuncturiste
  • conjuncturistele
genitiv-dativ singular
  • conjuncturist
  • conjuncturistului
  • conjuncturiste
  • conjuncturistei
plural
  • conjuncturiști
  • conjuncturiștilor
  • conjuncturiste
  • conjuncturistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conjuncturist

  • 1. rar De conjunctură.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie: