5 definiții pentru confrățesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confrățesc, ~ească a [At: C. PETRESCU, C. V. 306 / Pl: ~ești / E: confrate + ~esc] 1 Care aparține confratelui (1). 2 Care provine de la confrate (1). 3 Referitor la confrate (2). 4 Specific confratelui (2).

CONFRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, confrățești, adj. (Neobișnuit) De confrate. – Confrate + suf. -esc.

CONFRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, confrățești, adj. (Neobișnuit) De confrate. – Confrate + suf. -esc.

CONFRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, confrățești, adj. (Neobișnuit) De confrate. N-au de împărțit nimic cu mine... iar veselia lor nu-i spurcată de nici un rînjet confrățesc. C. PETRESCU, C. V. 306.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confrățésc (rar) adj. m., f. confrățeáscă; pl. m. și f. confrățéști

confrățésc adj. → frățesc

Intrare: confrățesc
confrățesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confrățesc
  • confrățescul
  • confrățescu‑
  • confrățească
  • confrățeasca
plural
  • confrățești
  • confrățeștii
  • confrățești
  • confrățeștile
genitiv-dativ singular
  • confrățesc
  • confrățescului
  • confrățești
  • confrățeștii
plural
  • confrățești
  • confrățeștilor
  • confrățești
  • confrățeștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)