15 definiții pentru confident

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFIDENT, -Ă, confidenți, -te, s. m. și f. Persoană căreia i se fac confidențe; p. ext. prieten intim. – Din fr. confident, lat. confidens, -ntis.

confident, ~ă [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~dinte / Pl: ~nți, ~e / E: fr confident, lat confidens, -ntis] 1-2 smf, a (Persoană) căreia i se fac confidențe (1). 3 smf (Pex) Prieten.

CONFIDENT, -Ă, confidenți, -te, s. m. și f. Persoană căreia i se fac confidențe; p. ext. prieten. – Din fr. confident, lat. confidens, -ntis.

CONFIDENT, -Ă, confidenți, -te, s. m. și f. Persoană căreia cineva îi încredințează gîndurile intime, tainele. Eram prieteni nedespărțiți, și mai eram și confidentul lui. C. PETRESCU, S. 109. Roșu numai rămase singur pînă la amiazi, deși grozav ar fi dorit să spuie lui Titu, confidentul său de toate zilele, cîteva amănunte extraordinare pe care numai el le cunoștea. REBREANU, R. II 26. ♦ (În teatru) Personaj secundar căruia eroul principal îi face confidențe, îi destăinuiește gîndurile și planurile sale.

CONFIDENT, -Ă s.m. și f. Cel căruia i se fac confidențe; prieten. ♦ Personaj secundar într-o piesă de teatru, căruia un erou îi face confidențe menite să informeze astfel pe spectator asupra celor gîndite de el sau asupra faptelor pe care are de gînd să le săvîrșească. [Cf. fr. confident, it. confidente, lat. confidens].

CONFIDENT, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i se fac confidențe. 2. personaj convențional în teatru, căruia un erou îi face confidențe, permițând autorului să informeze pe spectator fără a recurge la monolog. (< fr. confident, lat. confidens)

CONFIDENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană aflată în relații confidențiale; persoană care deține o confidență. /<fr. confident, lat. confidens, ~ntis

confident m. 1. căruia se încredințează cele mai ascunse gândiri; 2. personaj de tragedie sau de comedie căruia i se fac confidențele destinate spectatorilor.

*confidént, -ă s. (fr. confident, d. it. confidente, acela căruĭa îĭ încredințezĭ un secret, d. lat. confidens, -éntis, încrezător, temerar. V. fidel). Persoană căreĭa îĭ încredințezĭ secretele. Personagiŭ teatral căruĭa i se fac confidențe ca să le audă publicu. V. credincer, secretar.

confidinte smf, a vz confident

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!confident adj. m., s. m., pl. confidenți; adj. f., s. f. confidentă, pl. confidente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONFIDENT s. 1. intim, (înv.) tainic. (~ al domnitorului.) 2. părtaș. (Îl face ~ al gândurilor ei.)

CONFIDENT s. 1. intim, (înv.) tainic. (~ al domnitorului.) 2. părtaș. (Îl face ~ al gîndurilor ei.)

Intrare: confident
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confident
  • confidentul
  • confidentu‑
plural
  • confidenți
  • confidenții
genitiv-dativ singular
  • confident
  • confidentului
plural
  • confidenți
  • confidenților
vocativ singular
  • confidentule
  • confidente
plural
  • confidenților
confidinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
confident2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confident
  • confidentul
  • confidentu‑
  • confidentă
  • confidenta
plural
  • confidenți
  • confidenții
  • confidente
  • confidentele
genitiv-dativ singular
  • confident
  • confidentului
  • confidente
  • confidentei
plural
  • confidenți
  • confidenților
  • confidente
  • confidentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

confident, confidențisubstantiv masculin
confidentă, confidentesubstantiv feminin

  • 1. Persoană căreia i se fac confidențe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Eram prieteni nedespărțiți, și mai eram și confidentul lui. C. PETRESCU, S. 109. DLRLC
    • format_quote Roșu nu mai rămase singur pînă la amiazi, deși grozav ar fi dorit să spuie lui Titu, confidentul său de toate zilele, cîteva amănunte extraordinare pe care numai el le cunoștea. REBREANU, R. II 26. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Prieten intim. DEX '09 DN
      sinonime: prieten
    • 1.2. teatru Personaj secundar căruia eroul principal îi face confidențe, îi destăinuiește gândurile și planurile sale. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.