CONFEDERÁȚIE, confederații, s. f. 1. Uniune de state sau de unități teritoriale autonome ori independente, având anumite organe centrale ale puterii de stat în comun (parlament, guvern, șef de stat etc.). 2. Denumire dată unor asociații de organizații care au țeluri social-politice fundamentale comune sau apropiate. [Var.: confederațiúne s. f.] – Din fr. confédération, lat. confederatio, -onis.

confederație sf [At: ȘINCAI, HR. I, 71 / P: ~ți-e / V: (înv) ~iune, ~ione, ~ioane / Pl: ~ii / E: fr confédération, lat confederatio, -onis] 1-2 Uniune de state independente sau de unități teritoriale autonome, înființată pe baza unui acord internațional, prin care se determină condițiile de asociere a statelor și de funcționare a acestora. 3 Denumire dată unor asociații de organizații care au țeluri social-politice fundamentale comune sau apropiate.

CONFEDERÁȚIE, confederații, s. f. 1. Uniune de state independente sau de unități teritoriale autonome, înființată pe baza unui acord internațional, prin care se determină condițiile de asociere a statelor și de funcționare a acestora. 2. Denumire dată unor asociații de organizații care au țeluri social-politice fundamentale comune sau apropiate. [Var.: confederațiúne s. f.] – Din fr. confédération, lat. confederatio, -onis.

CONFEDERÁȚIE, confederații, s. f. 1. Unire a mai multor state sau unități teritoriale, autonome, din punct de vedere administrativ, însă fără independență politică, într-un singur stat. Confederația ateniană. Confederația elvetică. 2. Reunire a unor organizații. Confederația Generală a Muncii = nume dat pînă în februarie 1953 organizației de masă formată din totalitatea uniunilor sindicale din țara noastră. – Pronunțat: -ți-e.

CONFEDERÁȚIE s.f. 1. Unire sub o singură putere centrală a mai multor state sau teritorii, care își păstrează autonomia administrativă. 2. Reunire a unor organizații. [Gen. -iei, var. confederațiune s.f. / cf. lat. confoederatio, fr. confédération].

CONFEDERÁȚIE s. f. 1. uniune de state sau teritorii care își păstrează autonomia administrativă, având în comun anumite organe de conducere. 2. reunire a unor organizații obștești. (< fr. confédération, lat. confaederatio)

CONFEDERÁȚIE ~i f. 1) Uniune de state asociate pe baza păstrării suveranității lor. 2) Reuniune de organizații obștești în vederea apărării intereselor comune. [Art. confederația; G.-D. confederației; Sil. -ți-e] /<fr. confédération, lat. confederatio, ~onis

confederațioane sf vz confederație

confederațione sf vz confederație

confederațiune sf vz confederație

CONFEDERAȚIÚNE s.f. v. confederație.

confederați(un)e f. 1. alianță între State independente: confederațunea elvetică; 2. liga nemulțumiților într’un Stat.

*confederațiúne f. (lat. confoederátio, -ónis). Ligă între diverse puterĭ. Alianță între diviziunĭ teritoriale ale aceluĭașĭ stat: Confederațiunea elvetică. – Și -áție.

confederație (desp. -ți-e) s. f., art. confederația (desp. -ți-a), g.-d. art. confederației; pl. confederații, art. confederațiile (desp. -ți-i-)

confederație (-ți-e) s. f., art. confederația (-ți-a), g.-d. art. confederației; pl. confederații, art. confederațiile (-ți-i-)

confederáție s. f. → federație

confederație

CONFEDERÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Uniune de state sau de unități terit., autonome sau independente, avînd anumite organe centrale ale puterii de stat în comun (parlament, guvern, șef de stat etc.). Astfel de confederații au fost: pînă în 1848, Confederația elvețiană; între 1778 și 1787, S.U.A.; între 1815 și 1866, Confederația germană. Confederația constituie, în general, o etapă de trecere spre constituirea unui stat federal și chiar unitar. 2. Denumire dată unor asociații de organizații obștești (ex. Confederația Generală a Muncii din Franța).

CONFEDERAȚIA GERMANĂ, uniune de state, creată în urma Congresului de la Viena (1814-1815). Formată din 34 de state, printre care Austria (cu rol preponderent), Prusia și patru orașe libere (Bremen, Frankfurt am Main, Lübeck, Hamburg). Desființată în 1866, în urma înfrîngerii Austriei în Războiul Austro-Prusian.

CONFEDERAȚIA GERMANIEI DE NORD, uniune de state creată în 1866, formată din 22 de state, sub conducerea Prusiei.

CONFEDERAȚIA RINULUI, uniune de state germane creată în 1806 și tutelată de Napoleon I. Formată din 16 state. S-a dezmembrat în 1813.