6 definiții pentru confecționeră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFECȚIONER, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionneur.
CONFECȚIONER, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionneur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFECȚIONER, -Ă s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de confecții. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionneur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFECȚIONER, -Ă s. m. f. 1. muncitor în confecții. 2. muncitor specializat în confecționarea unor piese. (< fr. confectionneur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confecționer, -ă s. m. f. Muncitor specializat în confecționarea unor piese, haine etc. ◊ „D. M., confecționeră la Întreprinderea de confecții [...]” R.l. 30 XI 81 p. 6; v. și sculer-matrițer (1973) (din fr. confectionneur; DN3 – alt sens)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
confecționeră (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. confecționerei; pl. confecționere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*confecționeră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. confecționerei; pl. confecționere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
confecționer, confecționerisubstantiv masculin confecționeră, confecționeresubstantiv feminin confecționer, confecționerăadjectiv
- 1. (Muncitor) care lucrează confecții. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- 2. Muncitor specializat în confecționarea unor piese. MDN '00
etimologie:
- confectionneur MDA2 DEX '09 DEX '98 DN