9 definiții pentru concretețe (g.-d. -țe)

CONCRETÉȚE s. f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este concret. – Din it. concretezza.

CONCRETÉȚE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este concret. – Din it. concretezza.

concretéțe (livr.) s. f., art. concretéțea, g.-d. art. concretéței

concretéțe s. f., art. concretéțea, g.-d. art. concretéței

concretéțe s. f., g.-d. art. concreteții (concreteței); pl. -

CONCRETÉȚE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este concret; concretitudine. [< it. concretezza].

CONCRETÉȚE s. f. caracter concret; concretitate, concretitudine. (< it. concretezza)

CONCRETÉȚE f. rar Caracter concret. ~ea lucrării. /<it. concretezza


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

concretéțe s.f. Caracterul a ceea ce este concret ◊ „În sfârșit, Poșta teatrului radiofonic a evidențiat ecoul altei inițiative a redacției: aceea de a transmite cât mai multe scenarii-document, incitante prin concretețea, dar și valoarea lor de simbol.” R.lit. 11 IV 74 p. 17. ◊ „[...] personajele au vigoare dramatică, nu vehiculează lozinci, trăiesc cu mare concretețe rezultatul dezastrului [...]” Săpt. 16 XI 84 p. 5 (din it. concretezza; DLI; DEX, DN3)

Intrare: concretețe (g.-d. -țe)
concretețe (g.-d. -țe) substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concretețe concretețea
plural
genitiv-dativ singular concretețe concreteței
plural
vocativ singular
plural