12 definiții pentru concetățean


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concetățean, ~ă smf, a [At: RUSSO, S. 63 / Pl: ~eni, ~ene / E: con1- + cetățean] 1-2 (Persoană) care este din același oraș cu altcineva. 3-4 (Persoană) care este din aceeași țară cu altcineva Si: compatriot.

CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).

CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).

CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Cetățean al aceluiași stat (în raport cu ceilalți cetățeni); compatriot. [Poetul] trebuie să trezească gîndurile adormite ale concetățenilor săi. GHEREA, ST. CR. I 254. ♦ Cetățean din același oraș cu altul. Inapoindu-mă în orașul natal, am regăsit pe vechii mei concetățeni.

CONCETĂȚEÁN, -Ă s.m. și f. Cetățean al unui stat considerat în raport cu ceilalți cetățeni; compatriot. ♦ Cetățean al unui oraș considerat în raport cu ceilalți cetățeni ai aceluiași oraș; concitadin. [< con- + cetățean, după fr. concitoyen].

CONCETĂȚEÁN, -Ă s. m. f. cetățean al unui stat, al unui oraș, considerat în raport cu ceilalți cetățeni. (după fr. concitoyen)

CONCETĂȚEÁN ~eánă (~éni,~éne) m. și f. Fiecare dintre doi sau mai mulți cetățeni ai aceluiași stat în raport unul față de celălalt. /con- + cetățean

concetățean m. cel ce este din acelaș oraș sau are aceeaș patrie cu altul.

*concetățeán, -că s. (con și cetățean, d. fr. concitoyen). Care e din acelașĭ oraș orĭ sat cu altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concetățeán s. m., pl. concetățéni

concetățeán s. m., pl. concetățéni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCETĂȚEÁN s. v. compatriot.

CONCETĂȚEAN s. (înv. și reg.) poporan, (înv.) pîrgar. (Un ~ de-ai noștri.)

Intrare: concetățean
concetățean substantiv masculin
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concetățean
  • concetățeanul
  • concetățeanu‑
plural
  • concetățeni
  • concetățenii
genitiv-dativ singular
  • concetățean
  • concetățeanului
plural
  • concetățeni
  • concetățenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concetățean, -ă concetățean concetățeană

  • 1. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: compatriot, -oată concitadin, -ă 2 exemple
    exemple
    • [Poetul] trebuie să trezească gîndurile adormite ale concetățenilor săi. GHEREA, ST. CR. I 254.
      surse: DLRLC
    • Înapoindu-mă în orașul natal, am regăsit pe vechii mei concetățeni.
      surse: DLRLC

etimologie: