opțiuni
  • info

13 definiții pentru concetățean

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCETĂȚEAN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).

CONCETĂȚEAN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).

concetățean, ~ă smf, a [At: RUSSO, S. 63 / Pl: ~eni, ~ene / E: con1- + cetățean] 1-2 (Persoană) care este din același oraș cu altcineva. 3-4 (Persoană) care este din aceeași țară cu altcineva Si: compatriot.

CONCETĂȚEAN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Cetățean al aceluiași stat (în raport cu ceilalți cetățeni); compatriot. [Poetul] trebuie să trezească gîndurile adormite ale concetățenilor săi. GHEREA, ST. CR. I 254. ♦ Cetățean din același oraș cu altul. Inapoindu-mă în orașul natal, am regăsit pe vechii mei concetățeni.

CONCETĂȚEAN, -Ă s.m. și f. Cetățean al unui stat considerat în raport cu ceilalți cetățeni; compatriot. ♦ Cetățean al unui oraș considerat în raport cu ceilalți cetățeni ai aceluiași oraș; concitadin. [< con- + cetățean, după fr. concitoyen].

CONCETĂȚEAN, -Ă s. m. f. cetățean al unui stat, al unui oraș, considerat în raport cu ceilalți cetățeni. (după fr. concitoyen)

CONCETĂȚEAN ~eană (~eni,~ene) m. și f. Fiecare dintre doi sau mai mulți cetățeni ai aceluiași stat în raport unul față de celălalt. /con- + cetățean

concetățean m. cel ce este din acelaș oraș sau are aceeaș patrie cu altul.

*concetățeán, -că s. (con și cetățean, d. fr. concitoyen). Care e din acelașĭ oraș orĭ sat cu altu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concetățean s. m., pl. concetățeni

concetățean s. m., pl. concetățeni

concetățean s. m., pl. concetățeni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCETĂȚEAN s. v. compatriot.

CONCETĂȚEAN s. (înv. și reg.) poporan, (înv.) pîrgar. (Un ~ de-ai noștri.)

Intrare: concetățean
concetățean substantiv masculin
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concetățean
  • concetățeanul
  • concetățeanu‑
plural
  • concetățeni
  • concetățenii
genitiv-dativ singular
  • concetățean
  • concetățeanului
plural
  • concetățeni
  • concetățenilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concetățean, concetățenisubstantiv masculin
concetățeană, concetățenesubstantiv feminin

  • 1. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: compatriot concitadin
    • format_quote [Poetul] trebuie să trezească gîndurile adormite ale concetățenilor săi. GHEREA, ST. CR. I 254. DLRLC
    • format_quote Înapoindu-mă în orașul natal, am regăsit pe vechii mei concetățeni. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.