20 de definiții pentru comunicație
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMUNICAȚIE, comunicații, s. f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației. 3. (În sintagma) Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). [Var.: (înv.) comunicațiune s. f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis.
COMUNICAȚIE, comunicații, s. f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației. 3. (În sintagma) Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). [Var.: (înv.) comunicațiune s. f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
comunicație sf [At: M. COSTIN, ap. LET. II / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr communication] 1-4 Comunicare (1-2, 5-6). 5 Legătură. 6 Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMUNICAȚIE, comunicații, s. f. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. Linie de comunicație. Căi de comunicație. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) comunicațiune (D. ZAMFIRESCU, R. 187) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMUNICAȚIE s.f. 1. Mijloc de legătură între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.). 2. (Lit.) Figură retorică prin care un orator sau un autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulînd a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. [Gen. -iei, var. comunicațiune s.f. / cf. fr. communication, lat. communicatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMUNICAȚIE s. f. 1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.) ◊ (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături. 2. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. (<fr. communication, lat. communicatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
COMUNICAȚIE ~i f. 1) Mijloc de comunicare între diferite puncte; legătură. Căi de ~. Linie de ~. Mijloace de ~. 2) Sistem tehnic prin care comunică persoanele. 3) Mesaj comunicat prin acest sistem tehnic; anunț; aviz. [Art. comunicația; G.-D. comunicației; Sil. -ți-e] /<fr. communication
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMUNICAȚIUNE s. f. v. comunicație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMUNICAȚIUNE s. f. v. comunicație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
COMUNICAȚIUNE s. f. v. comunicație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comunicațiune sf vz comunicație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMUNICAȚIUNE s.f. v. comunicație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
comunicați(un)e f. 1. lucrarea de a comunica și rezultatul ei; 2. informațiune, știre.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*comunicațiúne f. (lat. communicátio, -ónis). Acțiunea de a comunica. Legătură, relațiune, corespondență: cale de comunicațiune cu cineva, cu ceva. Informațiune: a primi o comunicațiune. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comunicație (desp. -ți-e) s. f., art. comunicația (desp. -ți-a), g.-d. art. comunicației; pl. comunicații, art. comunicațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comunicație (-ți-e) s. f., art. comunicația (-ți-a), g.-d. art. comunicației; pl. comunicații, art. comunicațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comunicație s. f. (sil. -ți-e), art. comunicația (sil. -ți-a), g.-d. art. comunicației; pl. comunicații, art. comunicațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comunicație
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMUNICAȚIE s. 1. legătură. (S-a restabilit ~ între cele două orașe.) 2. comunicații de masă v. mass-media.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMUNICAȚIE s. 1. legătură. (S-a restabilit ~ între cele două orașe.) 2. comunicații de masă = mass-media.[1]
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
comunicație (fr. communication, lat. communicatio „convorbire”), figură dialogistică pe care o realizează un orator ce se adresează auditoriului (sau un scriitor cititorului) simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte, cu privire la justețea unor afirmații sau argumente (P): „Ce trebuia să facă acuzatul?... Trebuia să duc mai departe această argumentare?... Nu sunteți destul de lămuriți?” Sin. asociere.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
UNIUNEA INTERNAȚIONALĂ A COMUNICAȚIILOR v. Organizația Națiunilor Unite.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UNIUNEA INTERNAȚIONALĂ A COMUNICAȚIILOR (U.I.C.; în engl.: International Telecommunication Union – I.T.U.), agenție specializată guvernamentală în cadrul sistemului O.N.U. (din 1947), cu sediul la Geneva (Elveția), creată la 17 mai 1865, în scopul coordonării eforturilor statelor membre și cooperării tehnico-științifice în domeniul dezvoltării comunicațiilor. U.I.C. are 189 state membre (2002), printre care și România (din 1866).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
comunicație, comunicațiisubstantiv feminin
-
- Linie de comunicație. Căi de comunicație. DLRLC
-
- 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 3. Figură retorică prin care un orator sau un autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. DN
- Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). DEX '09 DEX '98
etimologie:
- communication DEX '09 DEX '98 DN
- communicatio, -onis DEX '09 DEX '98 DN