6 definiții pentru complăcere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLĂCERE s. f. (Înv.) Amabilitate, complezență. – V. complăcea.
COMPLĂCERE s. f. (Înv.) Amabilitate, complezență. – V. complăcea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complăcere sf [At: NEGRUZZI, S. III, 172 / E: complăcea] (Înv) 1 Dorința de a plăcea cuiva. 2 Amabilitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLĂCERE s. f. (Învechit) Amabilitate, complezență. Amelio, contez pe complăcerea ta, ca să faci... podoaba adunării. NEGRUZZI, S. III 172.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
complăcere s. f., g.-d. art. complăcerii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMPLĂCERE s. v. amabilitate, bunăvoință, serviabilitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complăcere s. v. AMABILITATE. BUNĂVOINȚĂ. SERVIABILITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: complăcere
complăcere substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
complăcere, complăcerisubstantiv feminin
- 1. Amabilitate, bunăvoință, complezență, serviabilitate. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: amabilitate bunăvoință complezență serviabilitate
- Amelio, contez pe complăcerea ta, ca să faci... podoaba adunării. NEGRUZZI, S. III 172. DLRLC
-
etimologie:
- complăcea DEX '98 DEX '09