6 definiții pentru complăcere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLĂCERE s. f. (Înv.) Amabilitate, complezență. – V. complăcea.

COMPLĂCERE s. f. (Înv.) Amabilitate, complezență. – V. complăcea.

complăcere sf [At: NEGRUZZI, S. III, 172 / E: complăcea] (Înv) 1 Dorința de a plăcea cuiva. 2 Amabilitate.

COMPLĂCERE s. f. (Învechit) Amabilitate, complezență. Amelio, contez pe complăcerea ta, ca să faci... podoaba adunării. NEGRUZZI, S. III 172.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

complăcere s. f., g.-d. art. complăcerii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPLĂCERE s. v. amabilitate, bunăvoință, serviabilitate.

complăcere s. v. AMABILITATE. BUNĂVOINȚĂ. SERVIABILITATE.

Intrare: complăcere
complăcere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complăcere
  • complăcerea
plural
  • complăceri
  • complăcerile
genitiv-dativ singular
  • complăceri
  • complăcerii
plural
  • complăceri
  • complăcerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complăcere, complăcerisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi complăcea DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.