15 definiții pentru complăcea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLĂCEA, complac, vb. II. Refl. A găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Var.: complace vb. III] – Con1- + plăcea (după fr. complaire).

COMPLĂCEA, complac, vb. II. Refl. A găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Var.: complace vb. III] – Con1- + plăcea (după fr. complaire).

complăcea [At: ALECSANDRI, ap. DA / V: ~place / Pzi: ~lac / E: con1- + plăcea1 după fr. complair] 1 vi (Înv) A încerca să placi cuiva. 2 vr A găsi o mulțumire completă în ceva. 3 vr (Prt) A se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească.

COMPLĂCEA, complac, vb. II. Refl. A se simți bine într-o situație, a găsi o mulțumire completă în ceva; a se mulțumi cu o anumită situație. Un om plin de învățătură și se complăcea foarte mult în... convorbiri. GHICA, S. 249. – Variantă: complace vb. III.

COMPLĂCEA vb. II. refl. A se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire completă în ceva. [P.i. complac, var. complace vb. III (nerecomandabil). [< con- + plăcea, după fr. complaire, it. complacere].

COMPLĂCEA vb. refl. a se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire în ceva. (după fr. complaire)

A SE COMPLĂCEA mă complac intranz. 1) A avea satisfacție; a găsi plăcere. 2) A fi mulțumit de o anumită situație (de obicei, nesatisfăcătoare), fără a căuta să o depășească. /con- + a plăcea

COMPLACE vb. III v. complăcea.

COMPLACE vb. III. v. complăcea.

complace v. a face pe voie spre a plăcea cuiva (AL.).

*complác, -plăcut, a -plăcea v. intr. (con- și plac, d. fr. complaire). Barb. Fac pe plac, plac. V. refl. Îmĭ place să: demagogiĭ se complac în fraze goale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

complăcea (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă complac, 2 sg. te complaci, 3 sg. se complace, perf. s. 1 sg. mă complăcui, m.m.c.p. 1 pl. ne complăcuserăm; conj. prez. 1 sg. să mă complac, 3 să se complacă; cond. prez. 1 sg. m-aș complăcea; ger. complăcându-mă; part. complăcut corectat(ă)

!complăcea (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se complace; part. complăcut

Intrare: complăcea
verb (V502)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complăcea
  • complăcere
  • complăcut
  • complăcutu‑
  • complăcând
  • complăcându‑
singular plural
  • complaci
  • complace-
  • complăceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complac
(să)
  • complac
  • complăceam
  • complăcui
  • complăcusem
a II-a (tu)
  • complaci
(să)
  • complaci
  • complăceai
  • complăcuși
  • complăcuseși
a III-a (el, ea)
  • complace
(să)
  • compla
  • complăcea
  • complăcu
  • complăcuse
plural I (noi)
  • complăcem
(să)
  • complăcem
  • complăceam
  • complăcurăm
  • complăcuserăm
  • complăcusem
a II-a (voi)
  • complăceți
(să)
  • complăceți
  • complăceați
  • complăcurăți
  • complăcuserăți
  • complăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • complac
(să)
  • compla
  • complăceau
  • complăcu
  • complăcuseră
verb (V615)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complace
  • complacere
singular plural
  • complaceți
  • complăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi)
  • complacem
(să)
  • complacem
a II-a (voi)
  • complaceți
(să)
  • complaceți
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complăcea, complacverb

  • 1. A găsi o mulțumire completă în ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un om plin de învățătură și se complăcea foarte mult în... convorbiri. GHICA, S. 249. DLRLC
    • 1.1. peiorativ A se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.