2 definiții pentru compătimit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
compătimit1 sn [At: DA / Pl: ? / E: compătimi] 1-2 Compătimire (1-2).
compătimit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: compătimi] 1-2 Față de care ai (sau arăți) compătimire (1). 3 Cu care împărți o suferință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: compătimit
compătimit adjectiv
| adjectiv (A2) Participiu "a compătimi". | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)