comedie² sf [At: CANTEMIR, IST. 117 / Pl: ~ii / E: lat comoedia, ~am, fr comédie, ger Kommädie] 1 (Pfm) Întâmplare ciudată și hazlie. 2 Lucru neașteptat. 3 (Înv) Minune. 4 (Rar) Spectacol public cu numere de circ, panoramă, călușei etc. 5 Mecanism. 6 (Pop; îs) ~ de copil Copil foarte deștept. 7 (Pop; îla) Iacă ~! (sau mare ~) Extraordinar. 8 (Pop; îla) De ~ De râs.

COMEDIE², comedii, s. f. (Învechit și popular) 1. Spectacol public (reprezentat de obicei Ia bîlciuri) cu numere de circ, panoramă, călușei etc. Ședem la o masă mai la o parte; ședem cît ședem, și începe comedia. CARAGIALE, O. I 47. Ca la (o) comedie = ca da un spectacol distractiv, hazliu. Prind oamenii a se aduna în jurul lui ca la o comedie. RETEGANUL, P. II 78. Făceam un tărăboi, de se strînsese lumea ca la comedie împrejurul nostru. CREANGĂ, A. 57. ♦ Mașinărie, mecanism. Atunci lumea-n căpățînă se-nvîrtea ca o morișcă, De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. EMINESCU, O. I 140. 2. Întîmplare ciudată și hazlie, faptă caraghioasă, poznă, drăcie, bazaconie. Un hohot izbucnește între cei din jurul lui Cărbune, iar nevestele, cînd aud, din colțul lor, despre ce-i vorba, dau buluc într-acolo, ca să vadă și ele comedia drăcosului de Buzduga. SP. POPESCU, M. G. 32. E comedie, mare comedie, Fănică, stăi să-ți spui. CARAGIALE, O. I 108. Ei, nu mai coborî ochii și zi că vrei, să se sfîrșească comedia. ALECSANDRI, T. 320. ♦ (În exclamații, exprimînd mirare, surprindere; uneori determinat prin «a dracului», «a naibii») Minune, lucru neașteptat, surprinzător. Curat comedie! poți zice că nu e așa, domnule! NEGRUZZI, S. III 368. Hei comedia dracului, în grădina-mpăratului! Cine l-o fi omorît Ș-aici la mine l-a tîrît? TEODORESCU, P. P. 129.

COMEDIE s.f. 1. Poznă, bazaconie, ciudățenie, bizarerie. 2. (Italienism) Comedie. [Gen. -iei. / < it. commedia].

COMEDIE ~i f. 1) pop. Întâmplare sau situație ciudată; poznă. 2) Acțiune sau lucru surprinzător și dezagreabil. Mare ~. [Art. comedia; G.-D. comediei; Sil. -di-e] /<turc. komedya

comedie f. pop. istorie sau faptă curioasă și glumeață, bazaconie, poznă: se ține numai de comedii. [Vorbă identică cu cea precedentă, de care s’a diferențiaț prin sensu-i peiorativ (cf. istòrie și istorìe].

comédie f. (turc. komédia, d. it. commédia. Cp. cu palavră). Fam. Poznă, farsă, ghidușie, glumă (de circ orĭ de teatru popular): un paĭanț făcea fel de fel de comediĭ. Fig. Lucru straniŭ: mare comedie și asta! Eĭ, comedia draculuĭ! V. drăcie.

comedie¹ (întâmplare ciudată) (pop., fam.) (desp. -di-e) s. f., art. comedia (desp. -di-a), g.-d. art. comediei; pl. comedii, art. comediile (desp. -di-i-)

comedie² (întâmplare ciudată) (pop., fam.) (-di-e) s. f., art. comedia (-di-a), g.-d. art. comediei; pl. comedii, art. comediile (-di-i-)

comedie (întâmplare ciudată) s. f. (sil. -di-e), art. comedia (sil. -di-a), g.-d. art. comediei; pl. comedii, art. comediile (sil. -di-i-)

comedie (întâmplare ciudată) -mediei gen. a.

COMEDIE s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, încurcătură, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, pățanie, poznă.

comedie s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. ÎNCURCĂTURĂ. MINUNĂȚIE. NĂSTRUȘNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. PĂȚANIE. POZNĂ.

comedie (-ii), s. f. – 1. Spectacol comic. – 2. Sărbătoare, petrecere, distracție, mai ales la tîrg. – 3. Bîrfă, intrigă, pălăvrăgeală, încurcătură. – Mr. cumedie. Fr. comédie (sensul 1, accentuat comedie), și germ. Komoedie (celelalte sensuri, accentuat comedie). Sec. XVIII. – Der. comediant (var. comedianț), s. m. (actor, artist, comic), din it. commediante și germ. Komoediant; comedios, adj. (comic; vesel; capricios, plin de surprize). Cf. comic.

comedie, comedii, s.n. – 1. Întâmplare hazlie. 2. Spectacol de bâlci. – Din tc. comedya < it. commedia (Scriban, DEX); din germ. Komoedie (DER).