6 definiții pentru combo

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBO s. n. Formație orchestrală de jazz compusă din trei până la opt instrumentiști. – Cf. engl. combo.[1]

  1. În original, incorect: combinaty. — cata

combo sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: ns cf eg combine] Formație orchestrală de jaz compusă din trei până la opt instrumentiști.

COMBO s. n. Formație orchestrală de jaz compusă din trei până la opt instrumentiști. – Cf. engl. combo.

COMBO s.n. (Rar) Mic colectiv de jaz și muzică de dans, alcătuit din 3-8 persoane, care cîntă într-un cabaret; orchestră. [< engl. combo, cf. combination – termen indicînd diverse posibilități de combinare a instrumentelor în formațiile reduse ca număr].

COMBO s. n. mică orchestră de jaz și muzică de dans, din 3-8 membri, care cântă într-un cabaret. (

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: combo
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combo
  • comboul
  • combou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • combo
  • comboului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

combosubstantiv neutru

  • 1. Formație orchestrală de jazz compusă din trei până la opt instrumentiști. MDA2 DEX '09 DN
    sinonime: orchestră
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.