8 definiții pentru comanditat (s.m.)

comanditát2, ~ă [At: DA / Pl: ~áți, ~e / E: comandita, fr commandité] 1-2 smf a (Jur; cmr) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. 3 smf Asociat cu răspundere nelimitată într-o societate în comandită.

COMANDITÁT, -Ă, comanditați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. – V. comandita.

COMANDITÁT, -Ă, comanditați, -te, adj., s. m. și f. (În economia capitalistă) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. – V. comandita.

COMANDITÁT, -Ă, comanditați, -te, adj. (În economia capitalistă; și substantivat) (Persoană) care se asociază la cîștig și pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat (iar dacă este un colectiv-solidar, cu întreaga avere) pentru capitalul primit.

comanditát adj. m., s. m., pl. comanditáți; adj. f., s. f. comanditátă, pl. comanditáte

comanditát adj. m., s. m., pl. comanditáți; f. sg. comanditátă, pl. comanditáte

COMANDITÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) căruia i se comanditează un capital, care răspunde nelimitat pentru gestiune. [Cf. fr. commandité].

COMANDITÁT, -Ă adj., s. m. f. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societății în comandită. (

Intrare: comanditat (s.m.)
comanditat substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comanditat comanditatul
plural comanditați comanditații
genitiv-dativ singular comanditat comanditatului
plural comanditați comanditaților
vocativ singular
plural