8 definiții pentru comanditat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comanditat2, ~ă [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: comandita, fr commandité] 1-2 smf, a (Jur; cmr) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. 3 smf Asociat cu răspundere nelimitată într-o societate în comandită.

COMANDITÁT, -Ă, comanditați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. – V. comandita.

COMANDITÁT, -Ă, comanditați, -te, adj., s. m. și f. (În economia capitalistă) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. – V. comandita.

COMANDITÁT, -Ă, comanditați, -te, adj. (În economia capitalistă; și substantivat) (Persoană) care se asociază la cîștig și pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat (iar dacă este un colectiv-solidar, cu întreaga avere) pentru capitalul primit.

COMANDITÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) căruia i se comanditează un capital, care răspunde nelimitat pentru gestiune. [Cf. fr. commandité].

COMANDITÁT, -Ă adj., s. m. f. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societății în comandită. (


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comanditát adj. m., s. m., pl. comanditáți; adj. f., s. f. comanditátă, pl. comanditáte

comanditát adj. m., s. m., pl. comanditáți; f. sg. comanditátă, pl. comanditáte

Intrare: comanditat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comanditat
  • comanditatul
  • comanditatu‑
plural
  • comanditați
  • comanditații
genitiv-dativ singular
  • comanditat
  • comanditatului
plural
  • comanditați
  • comanditaților
vocativ singular
  • comanditatule
  • comanditate
plural
  • comanditaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comanditat, -ă comanditat (2) comanditată

  • 1. (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi comandita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN