9 definiții pentru comanditat (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMANDITAT, -Ă, comanditați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. – V. comandita.

comanditat2, ~ă [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: comandita, fr commandité] 1-2 smf, a (Jur; cmr) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. 3 smf Asociat cu răspundere nelimitată într-o societate în comandită.

COMANDITAT, -Ă, comanditați, -te, adj., s. m. și f. (În economia capitalistă) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. – V. comandita.

COMANDITAT, -Ă, comanditați, -te, adj. (În economia capitalistă; și substantivat) (Persoană) care se asociază la cîștig și pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat (iar dacă este un colectiv-solidar, cu întreaga avere) pentru capitalul primit.

COMANDITAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) căruia i se comanditează un capital, care răspunde nelimitat pentru gestiune. [Cf. fr. commandité].

COMANDITAT, -Ă adj., s. m. f. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societății în comandită. (

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comanditat adj. m., s. m., pl. comanditați; adj. f., s. f. comandita, pl. comanditate

comanditat adj. m., s. m., pl. comanditați; adj. f., s. f. comanditată, pl. comanditate

comanditat adj. m., s. m., pl. comanditați; f. sg. comanditată, pl. comanditate

Intrare: comanditat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comanditat
  • comanditatul
  • comanditatu‑
plural
  • comanditați
  • comanditații
genitiv-dativ singular
  • comanditat
  • comanditatului
plural
  • comanditați
  • comanditaților
vocativ singular
  • comanditatule
  • comanditate
plural
  • comanditaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comanditat, comanditațisubstantiv masculin
comandita, comanditatesubstantiv feminin
comanditat, comanditaadjectiv

  • 1. (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi comandita DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.