5 definiții pentru comanac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comanác sn vz comănac

COMANÁC s. n. v. comănac1.

COMANÁC s. n. v. comănac1.

COMANÁC s. n. v. comănac.

COMĂNÁC1, comănace, s. n. 1. Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe. ◊ Expr. (Glumeț) A-și pune capul sub comănac = a se călugări. 2. Acoperământ al capului asemănător cu comănacul1 (1) purtat în trecut de bărbați. ♦ Căciuliță de mătase sau de stofă scumpă, purtată în trecut de femei. [Var.: comanác s. n.] – Et. nec.

COMĂNÁC1, comănaci, s. m. (Regional) Creangă, ramură. Între comănacii mărului își așeză mărăcinii de jur împrejur, ca pe un cuib de barză. VISSARION, B. 14.

Intrare: comanac
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comanac
  • comanacul
  • comanacu‑
plural
  • comanace
  • comanacele
genitiv-dativ singular
  • comanac
  • comanacului
plural
  • comanace
  • comanacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)